Proiectul de artă vestimentară semnat Patricia Vincent este găzduit de Muzeul Național Brătianu, începând cu 21 septembrie 2024
Acum ,Patricia Vincent este un artist multidisciplinar în domeniul designului vestimentar artistic format în Viena, Austria. A urmat cursurile colegiului Michelbeuern, Mode Wien Akademie și Ucecom București (clasa prof. Domnica Nimerinco) unde a studiat structura, proprietățile și clasificarea fibrelor textile, tehnici de cusut (manuale și mecanice), tehnologia și construcția tiparului, ilustrație, fotografie, istoria costumului și marketing.Acum ea a pregătit un eveniment special, cu minuția ei devenită marcă, dar mai ales cu rafinamentul și spiritul fin pentru detaliu care m-au uimit dintotdeauna.
Pe scurt, Patricia a reconstituit ținutele doamnelor Brătianu în voiaj la Viena, în mai 1896.
Pia Brătianu, mama, împreună cu fiicele sale, Sabina şi Maria, la invitaţia familiei Kiesler-Benk vor petrece două săptămâni la reşedinţa de vacanţă a acestei familii, situată în partea de vest a Wienerwald (Pădurea Vieneză), aproape de domeniul imperial de vânătoare, Mayerling.
Călătoria cu trenul şi şederea în casa de oaspeţi sunt atent organizate, atât de gazde, cât şi de doamnele Brătianu. De la orele petrecute în cuşeta alocată în trenul „Orient Express” până la crearea programului zilnic de agrement, schimb cultural, social şi gastronomic, pe frumosul domeniu compus din: conac, anexele acestuia (orangeria, pavilionul de ceai, atelierul de cusut şi ţesut), casa de oaspeţi şi grădini.
O bună parte a pregătirilor, începute în noul an 1896, sunt intens orientate către veşminte şi rolul acestora. Mama, Pia Brătianu, căsătorită cu Ion C. Brătianu în 1858 (devenită văduvă în anul 1891), mamă a opt copii, organizează fiecare cufăr cu eleganţă, bun calcul şi apreciere pentru gazde, ambient şi sezon al anului.
Fiica Maria, născută în 1868, căsătorită în jurul anului 1890 cu moșierul Nicolae Pillat, urmând cursuri de artă la Luvru și la Sorbona, procură şi sortează textilele ce vor fi lucrate în obiecte vestimentare pentru fiecare ocazie culturală şi artistică. De asemenea, Maria se va ocupa şi de galanteria şi accesoriile fiecărei doamne.
Fiica Sabina, născută în 1863, căsătorită cu doctorul Constantin Cantacuzino în 1885, iubitoare de arte plastice, teatru, muzică și obiecte de artă populară, consiliată de fratele Dinu, va stabili darurile ce vor fi oferite familiei Kiesler-Benk.
Exponatele vestimentare vor constitui o mică selecţie a ţinutelor ce vor fi purtate de doamnele Brătianu în diferite locuri şi ocazii :
- ţinuta de voiaj a Piei Brătianu;
- ţinuta purtată de Maria Brătianu în grădina de trandafiri și orangerie;
- ținuta Piei Brătianu pentru târgul duminical;
- ţinutele pentru serata muzicală a Sabinei Brătianu şi Ilenei;
- ţinuta de portret a Mariei Brătianu (un talentat artist îi va realiza portretul).
Expoziția este găzduită de fermecătorul Muzeu Brătianu, cunoscut și sub numele de Vila Florica, din Ștefănești, Argeș.
Situat în cartierul Ștefăneștii Noi din oraşul Ştefăneşti (judeţul Argeş), conacul familiei Brătianu – numit, ca şi satul în care se afla, Florica, în amintirea primei fiice a lui Ion C. Brătianu – este unul dintre cele mai frumoase domenii boiereşti din România, păstrat foarte bine până în zilele noastre (cu excepţia obiectelor, mobilelor şi a cărţilor din interior, risipite în anii regimului comunist).
Este conacul în care s-a născut şi a trăit c ea mai importantă familie de oameni politici români, o adevărată dinastie civilă care a dat ţării nu mai puţin de trei prim-miniştri, dintre care primi doi – Ion şi Ionel Brătianu – au avut un rol covârşitor în realizarea României moderne (de numele primului legându-se războiul Independenţei, cel de-al doilea realizând – tot în urma unui război – Unirea din 1918 şi reformele ce au stat la baza democraţiei interbelice).
În opinia poetului Ion Pillat, moșia și casa de la Florica se situau printre „priveliștile rare și de preț în geografia sentimentală a neamului românesc” , chiar dacă peisajul părea simplu și discret. Cu toate acestea, pentru nepotul Brătienilor „acest colț de țară, atât de legat de neamul Brătienilor, strânge parcă simbolic laolaltă trăsăturile tipice cele mai românești: dealul și via, livada și lunca” .
Pe această moșie se afla o pivniță și o cramă datând din epoca lui Constantin Brâncoveanu, care avea o casă și o vie în apropiere, la Valea Mare, numită „foișorul de la vii” sau „conacul de la Valea Mare” . (Narcis Dorin Ion, Domeniul Florica, reședința familiei Brătianu, Editat de Muzeul Național Brătianu, 2020, pag. 5)
