Primitiv Plants aduce împreună natura și artele, coagulând comunități

Alte articole

Primitiv Plants aduce împreună natura și artele, coagulând comunități

Facebook
Twitter
Pinterest
LinkedIn

Am ajuns la Primtiv Plants adusă de călătoria pianului în Piano Express, am stat de vorbă cu fondatoarea, Luminița Nicorici, și… nu mă mai dădeam plecată pentru că am găsit aici acea infuzie de natură despre care nu știu cum să spun mai exact decât că-mi face sufletul să cânte!

Când a plecat prin București în toamna lui 2026, proiectul Piano Express și-a propus să aducă muzica în oraș, sunetele printre oameni, pentru a crea punți durabile în comunitate. Conectând oameni, amintiri, senzații, idei și sentimente, Piano Express este un manifest pentru o nouă ecologie a orașului, ca punct de convergență între oameni și stare de agregare a naturii.

Ecosistemul orașului cuprinde la fel de natural arta, comunitățile, natura, sunetele și toate celelalte influențe senzoriale. Iar dacă ceea ce vizăm este stare de bine, favorabilă vieții și creației de orice fel, atunci trebuie să gândim ecologic sau ecosistemic.

În cadrul acestui proiect accentul cade pe aducerea muzicii în comunități și locuri inedite, care o pot adăposti și pot iradia un nou tip de relația a noastră cu orașul. Orașul devine comunitate, prin artă și sunet el devine parte din natură dar și parte din memoria locuitorilor.

Unul din aceste spații care are potențialul de a deveni un adevărat hub pentru cultivarea acestei noi relații este Primitiv Plants, oaza de natură ascunsă undeva în profunzimea Cartierului Creativ, pe Calea Griviței. L-am vizitat, l-am descoperit, am trăit aici pentru câteva ore și am avut o conversație plină de sevă cu Luminița Nicorici, fondatoarea Primitiv Plants – în special despre felul în care uimitoare libertate a naturii are darul de a ne aminti și nouă oamenilor despre extraordinara noastră libertate.

fbt

Mergem mai întâi să luăm o cafea de specialitate chiar în fața magazinului, la stradă, la Black Habit, și între timp vorbim despre cât de mult s-a dezvoltat cartierul în ultimii ani. Apoi intrăm în seră. 

Am admirat plantele – și dacă ar fi să pun punctul pe i, ceea ce mă uimea era armonia fiecăreia dintre ele. Dincolo de expresivitatea artistică, îți dădea impresia că erau indivizi, personalități. 

˝Nu-mi plac plantele perfecte˝ mi-a mărturisit Luminița. ˝Dimpotrivă, când vine o plantă nouă în magazin câteodată o jumulesc ca să îi dau o formă – pentru că, de fapt, ce urmărim noi în amenajările noastre este să ne placă atmosfera, cum te face să te simți spațiul, nu planta în sine. Planta trebuie să ia forma potrivită cu spațiul, într-o armonie care te relaxează.˝ continuă ea.

Se vedea că plantele au fost alese și îngrijite cu un simț autentic pentru natură. Nimic industrial, de serie. O adevărată grădină – de unde nu lipsea nici pisica: maiestuosul Pepe, numit după Primitiv Plants.

Luminița, ce te-a făcut să te implici în acest proiect?

M-am implicat pentru că Piano Express face ce încercăm și noi la Primitiv: aduce împreună orașul, natura, arta și muzica. În București, fiecare trăiește un pic în bula lui, iar între bule e nevoie de punți.

Și eu am trăit mult timp într-a mea. Cât am fost economist, priveam arta din afară: mi-ar fi plăcut să ajung mai des în galerii sau la concerte, dar e greu să intri singur într-o lume nouă când bula ta e atât de comodă.

Primitiv Plants a pornit în 2018 din pasiunea pentru plante. Am ajuns să lucrez mult cu zona de design, iar arta și muzica au venit cumva de la sine, prin oamenii frumoși pe care i-am întâlnit pe drum. Cu arta ne-am întâlnit direct prin Piața de Artă și Design (PAD): prima ediție a fost în martie 2022, se ține și la noi și a ajuns deja la a noua ediție. Am avut și expoziții personale ale unor artiști, iar de doi ani găzduim în seră și câteva întâlniri Covor Plante Poezie, organizate de Ana-Maria Pop, cu poezie și sesiuni de open mic.

Din mai până în septembrie am organizat Fauna, împreună cu echipa Fauna Ltd: mici inserții culturale în care plantele, serile în grădină, arta și muzica au mers în tandem. În fiecare weekend, un alt artist aducea în seră o lucrare sau o instalație care spunea ceva, iar altcineva punea muzică afară. Lucruri mici și subtile, dar importante. Au fost mulți, printre ei Vlad Nancă, Apparatus 22, Lea Rasovszky, Arion Andrei sau SIROP, iar la muzică FaunaFM, Borusiade, Rekabu, Chlorys, Dar Adal, Duo Galaxy, Best of Claudia, Tom Wilson sau Mihai Dobre (Dobrică).

Piano Express vine firesc în continuarea acestui drum. Aduce la un loc oameni și gusturi diferite, care poate altfel nu s-ar fi întâlnit, iar plantele sunt un loc bun pentru asta: grădina noastră e primitoare, fiecare vine cu ce îi place și pleacă, poate, cu ceva nou.

Luminița în seră, împreună cu soțul și partenerul ei
Luminița în seră, împreună cu soțul și partenerul ei

De când ești în București? Care sunt primele tale amintiri din acest oraș?

Am venit în București din Republica Moldova în 2001, la liceu. Aveam 14 ani, iar părinții au avut mare încredere în mine. Nu sună prea flatant ce spun acum, dar când am ajuns aici am avut senzația că e un oraș urât și periculos. Așa era Bucureștiul anilor 2000.

Veneam dintr-o zonă foarte frumoasă a Moldovei, din zona Codrilor, Mileștii Mari, Muntele Moldovei, cum îmi place mie să-i spun. lOrașul mi s-a părut foarte neprimitor. Recunosc că în primii patru ani plângeam și visam să mă întorc, dar știam că e mult mai important să duc până la capăt ce am început. 

E un oraș greu de înțeles, ai nevoie de timp, îl urăști la început, după care începi să-l cunoști și începi să te îndrăgostești și nu mai vrei să pleci. Așa s-a întâmplat și la mine. ,Cred că mi-au trebuit cel puțin 4-5, dacă nu 6 ani, ca să înțeleg exact ce se întâmplă și exact cum e definit orașul.

.Acum sunt îndrăgostită de București. Am trăit aici mai mult de jumătate din viață – liceul, facultatea, tot ce am construit – și e casa mea. Dimpotrivă, le recomand tuturor să aibă răbdare cu Bucureștiul. Nu este ușor, este foarte greu de descoperit, dar este frumos în adâncul lui. E greu să găsești locuri, nu le găsești pur și simplu căutând.

Descoperi. Așa cum acum poți descoperi Primitiv Plants. Nu am investit deloc în promovare; vestea a mers de la om la om. Ne-am creat organic o comunitate.

rbt

Care sunt locurile din București de care te simți legată?

Cred că zona Amzei. Liceul l-am făcut pe Dorobanți. În liceu stăteam la un cămin în spatele Pieței Presei Libere și mergeam cu autobuzul 331. Facultatea am făcut-o la ASE, în Piața Romană, iar masterul în finanțe tot acolo. Acum stau în zona Grădinii Icoanei. Mă învârt în zona asta de 26 de ani. Ajung și în alte locuri din oraș, dar mai mult în treacăt, și îmi pare rău că nu îmi fac timp să le explorez cu adevărat – sau celelalte orașe, pentru că îmi place să zic că Bucureștiul este format din mai multe orașe.

De câțiva ani îmi doresc să ajung la West Side Flowers Fest, admir enorm felul în care a crescut acest festival și comunitatea sa… dar nu am apucat să ajung!

rbt

Cum te-ai decis să-i oferi Bucureștiului un nou spațiu, special? Povestește-mi puțin despre Primitiv Plants. 

Am venit din lumea cifrelor și a proiectelor și mi-am descoperit relativ târziu pasiunea acesta pentru verde și pentru natura. De fapt este posibil să fi fost dintotdeana acolo, doar ca am luat cunoștință de ea relativ târziu. Am crescut cu natura, bunicii aveau o gospodărie foarte mare, livezi, viță de vie, multă, foarte multă muncă. Mama este profesoară de geografie și biologie. Dar, paradoxal, când crești într-un mediu înconjurat de tot ce înseamnă gospodărie și animale și plante, cumva vrei altceva. Și am vrut altceva, pe care l-am găsit în lumea economiei.

Totuși simțeam că ceva tot îmi lipsea și nu mi-l dădeam seama ce. Și revelația a venit târziu, când mi-am dat seama că e ceva care nu se supune regulilor, programului și voinței omenești – anume natura, lumea plantelor. De atunci a devenit lumea mea. Am cumpărat prima mea plantă când aveam aproape 30 de ani. Mi-am redescoperit pasiunea prin maturitatea pe care am dobândit-o cu educația din spate. Treptat, am început să le povestesc și altora despre plante.

De altfel cred că asta este ceea ce ne lipsește celor mai mulți dintre noi: conexiunea cu natura. Ne îndepărtăm de natură.

Dar natura nu în sensul să mă duc să locuiesc la țară, să mă rup cu totul de oraș. Natura există și în oraș – și în casa ta. Și întrebarea e cum faci să ai și viață personală, și profesională, într-un cadru în care te simți relevant și în care totul se leagă. Ăsta e și motivul pentru care am fost foarte deschisă față de proiecte ca Piața de Artă și Design (PaD), Covor Plante Poezie, Fauna sau Piano Express. Cu Primitiv Plants ne propunem să aducem muzica și arta împreună, în contextul naturii. Suntem un business făcut dintr-o pasiune descoperită și dezvoltată.

La bază sunt economist și am lucrat în zona de fonduri europene, pe investiții private, medii și mari, dar și pe investiții în infrastructuri publice de transport și de mediu, cum ar fi gestionarea deșeurilor. Cumva simțeam nevoia să schimb orașul din perspectiva asta, dar a fost un punct în care mi-am dat seama că s-ar putea să nu fie neapărat calea mea de a schimba lumea în care trăiesc prin investiții. Lucram pentru dezvoltarea țării, dar simțeam totuși că nu era locul meu acolo.

Iar ideea potrivită a venit natural, surprinzător, omorând plante. Am omorât foarte multe plante respectând întocmai regulile de îngrijire, cu scrupulozitatea cuiva venit din fondurile europene, unde orice abatere se penalizează: ești depunctat și pierzi banii.

Atunci a venit click-ul: mi-am dat seama că de fapt ar trebui să fac un pas în spate, să înțeleg că natura nu are reguli. Cu cât încerci să o controlezi mai mult, cu atât ea te respinge. Și așa am început să le vorbesc și prietenilor mei: le explicam de ce își omoară plantele. Mai târziu am realizat că până la urmă e nevoie să fac la fel cum făceam și în analizele financiare avansate, în profunzime și în perspectivă: trebuie să înțelegi ansamblul.

La plante, ca și într-o analiză economică, tot sistemul contează. Trebuie să fie planta potrivită omului potrivit și casei potrivite. Dacă ai o casă plină de soare, nu poți să crești o ferigă acolo decât depunând niște eforturi foarte mari și mai ales constante. E ca un copil, cere atenție continuă.

În timp, am observat însă că depinde mult și de tipul de personalitate. Dacă ești o persoană meticuloasă o să poți avea o ferigă indiferent de caracteristicile casei, pentru că îi vei acorda toată atenția. Dar dacă ești o persoană foarte ocupată, nu îți voi recomanda feriga, pentru că îți va aduce frustrare. O să fie ok o perioadă când ai tu timp, dar în momentul în care ești plecată sau e o perioadă mai încărcată la job sau probleme personale, cedează și te deprimă și pe tine când o vezi.

Dar se pune problema: de ce îți dorești așa de mult o ferigă în casa ta plină de soare, dacă feriga crește în mod natural la umbră, în pădure?

Este poate cea mai ușoară formă de a schimba ceva în casă – arată bine, e voluminoasă, aduce inspirație. Dar nu trebuie să alegem numai după criteriul înfățișării, trebuie să ținem seama de condițiile de viață.

Ia-ți planta potrivită la locul potrivit, în casa potrivită. Dacă ai o casă de soare, ia-ți plante iubitoare de soare și de multă lumină. Dacă ai o casă mai întunecoasă, ia-ți plante care tolerează lumina artificială sau indirectă, mai slabă. Sunt plante pentru toate mediile și pentru toți oamenii.

Cred că 99% dintre cei care vin la Primitiv îmi spun așa: „Vreau o plantă care să nu moară!” Iar răspunsul se rezumă la a observa natura, fără să încerci să o forțezi. De aceea, discuția merge mereu în aceeași direcție: hai să înțelegem mai bine casa ta și cum ești tu ca persoană, ca să-ți pot recomanda planta potrivită. Rolul meu e să fiu un intermediar, un fel de avocat al plantelor: să înțeleg ce vrea fiecare, care îi sunt limitele și toleranțele. Apoi te las să alegi tu, iar eu îți spun da sau nu.

Este poate cea mai ușoară formă de a schimba ceva în casă – arată bine, e voluminoasă, aduce inspirație. Dar nu trebuie să alegem numai după criteriul înfățișării, trebuie să ținem seama de condițiile de viață. 

Ia-ți planta potrivită la locul potrivit. în casa potrivită. Dacă ai o casă de soare, ia-ți plante de soare și multă lumină. Dacă ai o casă mai întunecoasă, ia-ți plante care tolerează lumina mai mult artificială sau indirectă, mai slabă. Sunt plante pentru toate mediile și pentru toți oamenii. Cred că 99% din cei cu care discut, din cei care vin la Primitiv îmi zic așa: vreau o plantă care să nu moară! Iar răspunsul se rezumă la a observa natura, fără să încerci să o forțezi.

De ce denumirea de Primitiv Plants? Sună extraordinar de bine și mie îmi sugerează exact acea combinație între caracterul primar și autentica sofisticare a naturii.

Poate că da, dar am ajuns la el printr-un soi de întâmplare. Soțul meu e antreprenor de fire. Cu mult timp în urmă, a fondat o firmă în zona IT și căuta nume românești, a ajuns la primitiv.ro. Firma aceea nu a funcționat, însă când am început businessul cu plante, am folosit firma și denumirea. L-am început cu sprijinul și implicarea lui directă: l-am construit împreună și lucrăm împreună.

Țin minte că la preluare notarul m-a chemat la o conversație privată, căutând să mă convingă să schimb numele. Zicea că e urât și sortit eșecului. Mie însă mi-a plăcut – îndemna la întoarcerea spre natură, spre primordial. Mi s-a părut o coincidență fericită.

rbt

Ce planuri mai ai cu Primitiv Plants?

Pe lângă tot ce facem, mi-ar plăcea să pun mai mult accent pe educație, pe noțiunile de bază de botanică – cred că, dacă le-am relua și le-am analiza mai bine acum, la maturitate, am înțelege mult mai bine natura din jur.

Spun din propria mea experiență: am pornit ca autodidactă, însă în pandemie, deși s-au închis toate, partea bună a fost că foarte multe cursuri din afară au devenit disponibile online. Așa că am învățat foarte mult și am căpătat avânt mai departe că să mai citesc – mi-am făcut o bibliotecă destul de mare legat de tot ce înseamnă plante. Și la un moment dat am avut năstrușnica idee de a mă înscrie la facultate – așa că anul trecut am terminat Horticultura. Îmi place să glumesc și să zic: gata, acum sunt doamna inginer!

Am fost plăcut surprinsă să descopăr că cei de la Facultatea de Horticultură de la USAMVB au programul de Învățământ la distanță, care seamănă mai mult cu o facultate cu frecvență redusă, cu cursuri organizate sâmbăta, de dimineață până seară.

Așa am descoperit o comunitate surprinzătoare – aproape toți colegii mei erau ca mine: jumătate erau economiști, ceilalți erau IT-iști, doctori, avocați. O comunitate de oameni care, din diverse motive, aveau nevoie de aceste cunoștințe. Unii aveau plantații mari, aveau nevoie de specialiști și nu îi găseau. Mulți doreau reconversie.

În zilele noastre am constatat trei trenduri mari de reconversie: ispre psihologie, spre cultură și spre arte. Sunt cele trei direcții în care omul caută ceva și pentru suflet. Și mai cred că ne putem uni, noi, cei din aceste domenii, ca să deschidem acest gen de cunoaștere și trăire inclusiv către comunitatea mai largă.

Mă întreabă lumea de ce nu am plecat undeva în străinătate. Dar eu deja am plecat. Sunt deja plecată. Sigur, aș putea să găsesc un loc mai bun. Dar omul face locul. Iar Bucureștiul este un spațiu în care ai ce oferi și în care părerea ta contează și poți face o diferență.

Ce ți se pare că lipsește Bucureștiului? 

Mai multe lucruri… s-o luăm pe rând: mai întâi orașul de 15 minute, adică de fapt orașul omului care merge pe jos. Eu stau în zona Grădinii Icoanei și fac 15 minute până aici, pe Calea Griviței. Este frumos să vezi orașul când ești pe jos. Îi mai lipsește Bucureștiului și o infrastructură mai bună care să lege mult mai ușor zonele și să le facă mai accesibile.

Ar mai trebui și o viziune de ansamblu asupra parcurilor și grădinilor, de fapt o infrastructură verde, care să cuprindă parcuri, grădini, toate spațiile și zonele verzi. Adesea pierdem din vedere că avem niște grădini foarte valoroase, dar captive – închise și împrejmuite –, la Palatul Parlamentului, la Academie.

Și mai cred că Bucureștiul are nevoie de locuri și mai ales parcuri unde să ai perspectivă și orizont. Să vezi spațiul, să vezi cerul., să vezi orizontul, să ți se ducă privirea departe. M-am supărat enorm când Parcul Izvor a fost umplut de arbori – sigur, nu am nimic împotriva arborilor, dar ar trebui ca parcurile să fie gândite de peisagiști în ansamblul tuturor parcurilor pentru a lăsa accesul oamenilor la peisaje diverse, inclusiv la linia orizontului. iȘi, mai ales, îngrijite de specialiști.

Încă ceva, esențial: Bucureștiului îi lipsesc arborii bătrâni. Arborii pe care îi avem sunt veterani – supraviețuitori ai ciuntirilor și măcelurilor numite „toaletări”, iar asta nu avem cum remedia: nu putem îmbătrâni de urgență un arbore. Toaletările abuzive și prost făcute duc la moartea arborelui în interval de 3-5 ani. Bucureștiul a devenit un oraș al arborilor veterani – fie că sunt tineri sau maturi, ei sunt arbori aflați în declin.

.

A propos de Primitiv, cum vezi raportul optim între sălbăticie și amenajare într-o grădină?

Pentru mine pasiunea pentru grădină a venit odată cu dorul de natură și sălbăticie – nu știam pe atunci că există și un concept special în grădinărit care se numește naturalistic design. La noi, de prin anii ’90 încoace, după comunism, majoritatea grădinilor se făceau după principiul vecinului – dacă vecinul are gazon, îmi pun și eu gazon, dacă își face pergolă, fac și eu, dar mai mare!

Asta vedeam în jur și știam că vreau altceva: natura sălbatică. De fapt, nu e vorba neapărat de sălbăticie, ci de a înțelege că natura nu are reguli și simetrii. Natura este asimetrică și tocmai asta îmi lipsea în București: asimetria naturii.

După care am descoperit un peisagist, Piet Oudolf din Olanda, care nu este neapărat inventatorul grădinii naturaliste, dar el este cel care a reușit să popularizeze conceptul. Așa am văzut că el există deja și că nu inventez eu roata. El se referă la five season gardening – nu e vorba să numărăm anotimpurile, ci să înțelegem că o grădină arată diferit în fiecare anotimp și atunci când o amenajăm ne trebuie să ținem cont de ciclicitatea anotimpurilor și să vedem frumusețea în fiecare moment al anului.

Îmi aduc aminte că am ascultat un interviu cu el în care spunea că în tinerețe făcuse o grădină pentru un concurs, dar a fost depunctat pentru că nu avea culoare iarna. Atunci el a izbucnit!„But brown is a color!” Fiecare lucru are frumusețea și rostul său așa cum este. La noi meteahna, rămasă din perioada comunismului, este regula care spune că totul trebuie curățat ca-n palmă toamna. Însă tijele uscate au rostul lor – unele conțin semințe din care se pot hrăni păsările iarna. Curățenia trebuie făcută abia primăvara.

Asta înseamnă să realizezi că e frumos ce ai: trăiești în cea mai bună zonă de pe pământ, în care ai cele patru anotimpuri egale ca durată. Așa că la noi când vine cineva și vrea o grădină ușor de întreținut îi recomandăm mereu ceva cât mai puțin forțat, cât mai aproape de natură. Gazonul, de exemplu, este foarte pe nedrept prețuit, pentru că este investiția cea mai ieftină, dar cu cel mai mare cost de întreținere. Devii sclavul gazonului.

Pe când grădinile naturaliste nu înseamnă zero întreținere, dar cer o intervenție minimă și doar puțină planificare: să ții cont de anotimpuri, să pui plantele în așa fel încât tot timpul să ai ceva. O astfel de grădină e ca o pictură vie, în dinamică, în anotimpuri. Am studiat mult ca să văd evoluția unei plante în timp – e cea mai grea formă de desen, în dinamică.

Mie îmi place mult să pun o bază verde, adică iarbă peste tot, din care ies tot felul de surprize: plante și flori pentru fiecare anotimp. Niciodată grădina nu rămâne goală, nici iarna. Dacă plantezi și îngrijești grădina în ritmul naturii, în 3–6 ani se creează un întreg ecosistem care se susține singur, pentru că plantele atrag insecte, insectele atrag păsări și așa mai departe.

Tu trebuie doar să disciplinezi puțin natura, cum îmi place mie să spun, adică să intervii ca să redresezi: dacă ai o specie mai invazivă, de exemplu, trebuie să o limitezi ca să rămână spațiu vital și pentru celelalte. Este fascinant, dar cere puțină răbdare și un alt fel de a privi grădina.

Unii au râs la început că punem „bălării”, dar curând au început să ne întrebe cum am făcut de a ieșit așa de frumos.

. 

Adesea oamenii cred că au ˝curtea prea mică pentru a amenaja o grădină˝. Așa este? Sunt suprafețe prea mici și prea întunecoase în care e mai bine să lăsăm beton decât să încercăm o grădină?

Noi chiar cu astfel de spații mici am început. Mama are o vorbă: înțeleptul învață din greșelile altora, deșteptul din greșelile lui, iar prostul le știe oricum pe toate. Poate nu sunt eu prea înțeleaptă, dar am învățat din greșelile mele.

Avem o terasă acolo unde locuiesc, care era goală. Așa am început: mi-am făcut o jardinieră și am început, bineînțeles, greșind. Am mers la un magazin de bricolaj și am umplut-o cu plante de sezon – dar a venit vara și nu mai rămăsese nimic interesant în jardiniera mea. Așa am înțeles că trebuie să te gândești în avans la toate anotimpurile. De aceea, acum Primitiv Plants are și plante de exterior – facem aceste peisaje în grădini mici. Încurajăm grădinile mici și le facem împreună cu proprietarii.

Se spune că plantele sunt influențate de sunetele din jur – anumite muzici le priesc, altele chiar le fac rău. Tu ce părere ai? Folosești muzica în relație cu plantele tale?

Nu merg neapărat pe abordarea asta. Poate că există o conexiune, dar simt că mai am multe de învățat despre viața plantelor până să le înțeleg reacția la muzică sau la sunete. Acum aprofundez partea de știință: cum le putem înțelege, ca să avem mai bine grijă de ele. Apoi vine și partea cealaltă.

Până atunci, cred că e suficient să observi, să te uiți la natură cu alți ochi, fie că le vorbești plantelor, fie că le analizezi. Când faci asta, devii foarte atent la ele, vezi cum sunt și poți interveni la timp în îngrijire. Și da, asta le face bine!

Ce te întreabă sau ce îți cere lumea cel mai des?

Plante sau amenajări care să purifice aerul. Asta pentru că au citit știri senzaționale despre cutare plantă care „purifică aerul” și numai pe ea o vor. Cred că nebunia a început de la un studiu NASA de la sfârșitul anilor ’80, care a testat câteva tipuri de plante și le-a clasificat după potențialul de purificare. Ceea ce nu se spune este că DOAR aceste plante au fost testate. De fapt toate plantele purifică aerul, în procesele de fotosinteză și respirație.

Cu cât masa foliară e mai mare, cu atât respirația și transpirația sunt mai mari. Deci dacă vrei purificare, îți trebuie plante cu mai multe frunze. Primesc des și întrebarea: ce plante merg în dormitor, ca să nu fie toxice și să elibereze oxigen noaptea? Atunci pun și eu o întrebare: ați fost vreodată cu cortul în pădure? Cu siguranță ați putut respira noaptea!

De aceea zic: este bine să ne amintim de noțiunile de botanică și biologie pe care le-am învățat în școală! Totuși, ca o curiozitate, există o categorie de plante care funcționează pe dos: suculentele din deșert. Ca să nu piardă apa în arșiță, își țin „porii” închiși ziua și îi deschid noaptea, când absorb dioxidul de carbon de care au nevoie

Nu vă ascund că discuția noastră a fost mult mai bogată și am învățat foarte multe în această conversație relaxată. Așa că, în așteptarea pianului călător care să ajungă la Primitiv Plants eu vă sugerez să intrați cu încredere în grădina din Calea Griviței 73, să vizitați magazinul unde veți găsi plante foarte expresive, fie că sunt mai cunoscute sau mai puțin cunoscute, mai rare sau mai frecvente – câtă emoție am avut când am regăsit asparagusul din copilărie!!!

Veți mai găsi și accesorii și cadouri pline de farmec și croite pentru toate simțurile. Unele dintre ele sunt creații ale artiștilor români pe care Primitiv le găzduiește cu generozitate, credincios ideii sale de a face arta să conviețuiască cu noi în oraș!

Aflați mai multe despre Primitiv Plants de aici: https://www.primitiv.ro/