Articol de Dana Verescu
Din doi în doi ani, Bucureștii devin capitala muzicală a lumii. Festivalul George Enescu este o marcă culturală de renume și răsunet, iar toate orchestrele lumii, a declarat Cristian Măcelaru, directorul artistic al festivalului, abia așteaptă să primească invitația de a participa. De la sfârșitul lui august până aproape de finalul lui septembrie, cine se plimbă prin București va trece, deseori fără să știe, pe lângă mari muzicieni din toată lumea. E un privilegiu și o onoare, e o în-cântare ale cărei ecouri se prelungesc mult după stingerea ultimelor acorduri.
Și acum, faptele. Pe 24 august a avut loc spectacolul inaugural. La Sala Palatului, pe a cărei scenă au fost montate în acest an cortine acustice. Foarte bună idee, în sfârșit sunetul este plin, rotund, bogat.
Prima piesă din program, Concert pentru orchestră de Dan Dediu. Compozitorul relata la conferința de presă din ajun că a fost comisionat să scrie această lucrare special pentru festival. Concertul este o călătorie în jurul muzicii, un parcurs prin istoria ei. Emoționat și inspirat, Dan Dediu ne-a povestit că se temea că nu va fi în stare să ducă lucrul la bun sfârșit și s-a sfătuit cu prietenul său, maestrul Cristian Măcelaru, care i-a spus: scrie o piesă de 20 de minute! Aripile s-au întins, iar noi, norocoșii care am format publicul, ne-am delectat cu o compoziție-omagiu, o ofrandă lăsată zeilor și muritorilor care iubesc muzica. Chapeau, domnule Dan Dediu!
Maestrul taoist al viorii
Nemanja Radulović, solistul concertului în re minor pentru vioară și orchestră a lui Haciaturian, a urcat pe scenă la fel de zâmbitor ca la conferința de presă. Într-un sacou alb și pantaloni negri, cu părul lung strâns într-un coc mic în creștet, Nemanja mi-a amintit de un călugăr taoist: cu ochi vii și perfectă stăpânire de sine. Mișcări grațioase și precis acordate. Un chip luminat de o bucurie calmă. Instrumentul lui de luptă este vioara. Cu care ne-a alinat și alintat, ne-a vrăjit și ne-a supus.
E greu să scrii despre muzică, așa că voi scrie despre înțelegerea perfectă dintre solist, dirijor și orchestră. Despre acordurile sfâșietoare din partea a doua a concertului. Despre faptul că muzica, la fel ca toate lucrurile importante în viață, trebuie trăită, nu vorbită.
Nemanja s-a născut în Serbia și a început să studieze vioara la 7 ani. După patru ani era deja premiat, iar la 14 ani s-a mutat în Franța. În 2001 a fost laureat al Concursului Internațional George Enescu și iată-l acum, după aproape un sfert de secol, răspândind magia din nou în București.
Bisul nu s-a lăsat așteptat prea mult. Preludiul din Cinci piese pentru vioară și pian, de Șostakovici. Solistul și dirijorul, două viori perfect armonizate, o piesă în cheie minoră, o melancolie care te vindecă de orice durere.
Un magician și bagheta lui fermecată
În încheiere, Poema română. Un omagiu respectuos adus M. S. Elisabeta, regina României. Cuvintele îi aparțin lui Enescu, muzica ne aparține tuturor, din fericire. Enescu, pe care regina Elisabeta îl numea “copilul meu de suflet”. În seara de 24 august, am devenit cu toții copiii de suflet ai muzicii.
Cu ceva vreme în urmă, am auzit în pauza unui concert de la Sala Radio un băiețel care vorbea cu mama lui: “Asta e muzică pentru împărați!” Cine l-ar putea contrazice?
Spectacolul a fost complet: proiecții video, un film în care protagonistul este Enescu, “copilul meu de suflet”, cum îl alinta regina Elisabeta. Un text al maestrului, în lectura lui Marius Bodochi, nu voi putea uita finalul. Am parcurs un drum lung, din satul meu moldovenesc până la Paris. Un drum atât de lung, spune Enescu, dar care a trecut atât de repede.
În timp ce muzica își continuă traseul ei până azi, până la noi, adunată din satele și din pădurile românești, din horele moldovenești, aud fluierașul de fag care sună cu drag, apoi o melancolie nesfârșită, o furtună, un suspin. Cristian Măcelaru a devenit parcă omul care l-a inspirat și care este modelul lui, George Enescu.
Bagheta de magician a fost mânuită cu măiestrie. Muzica ne-a intrat în celule și le-a purificat. Ne-a intrat în suflet și ne-a amintit cine suntem. Cristian Măcelaru nu mai este ucenicul vrăjitor al lui Enescu, a devenit el însuși maestrul inimilor noastre în concertul inaugural. Mulțumesc pentru muzică!
Dan Dediu a compus peste 180 de opusuri ce acoperă aproape toate genurile muzicale: 5 simfonii şi alte 20 piese pentru orchestră, 12 concerte (saxofon, violă, vioară, pian, violoncel, trombon, chitară, dublu concert pentru vioară, violoncel, dublu pentru violoncele, triplu concert pentru flaut, clarinet, violoncel, triplu concert pentru vioară, violoncel, pian), 7 cvartete de coarde, muzică de cameră în diferite formaţii, muzică pentru pian, coruri, cinci opere și o ConcertOperă (Wagner Under). Este laureat al mai multor premii naţionale şi internaţionale de compoziţie și a coordonat în calitate de director artistic festivalul Săptămâna Internațională a Muzicii Noi (în 1999-2001, 2007-2008, 2016-2024).
Nemanja Radulović este un violonist sârb născut în 1985, cunoscut pentru stilul său de interpretare dinamică și pentru colaborările sale cu ansambluri ca The Devil’s Trills. Și-a început studiile muzicale în Serbia, mutându-se apoi la Paris pentru a studia la Conservatorul din Paris cu Patrice Fontanarosa, unde a ajuns să fie cunoscut la nivel internațional în 2006, înlocuindu-l pe Maxim Vengerov. Radulović a câștigat premii prestigioase, cum ar fi „Revelația Internațională a Anului” la Victoires de la Musique în 2005.
Cristian Măcelaru este un dirijor român, născut pe 15 martie 1980 în Timișoara. Este directorul muzical al Orchestrei Naționale a Franței (din 2020) și dirijorul principal al Orchestrei Simfonice a Radiodifuziunii din Köln (din 2019/2020).
Distins cu un premiu GRAMMY, dirijorul Cristian Măcelaru este director muzical al Orchestrei Simfonice din Cincinnati, director artistic al Festivalului și Concursului Internațional George Enescu, director muzical al Orchestrei Naționale a Franței, director artistic și dirijor principal al Orchestrei Simfonice World Youth de la Centrul de Arte Interlochen, responsabil de direcția muzicală și conducerea dirijorală a Festivalului de Muzică Contemporană Cabrillo, precum și dirijor principal al Orchestrei Simfonice WDR din Köln, unde a activat în stagiunea 2024-2025, urmând ca în stagiunea 2025-2026 să continue în calitate de partener artistic.
Despre acest magnific concert mai puteți citi aici: https://palindrom.eu/festivalenescueditia27-1-enescu-tragicul-romanesc-intre-apolinic-si-dionisiac/
Urmăriți programul festivalului aici: https://festivalenescu.ro/ro
