Frequenza este pentru cei care aud și văd și simt muzica în calitate de frecvență a sufletului, care se intersectează mai mult sau mai puțin cu formele prescrise!
Festivalul Frequenza se descrie așa: un festival de muzică clasică care reunește muzicieni internaționali de talie mondială, prezentând o fuziune de muzică de cameră compusă din lucrări scrise pentru pian, instrumente cu coarde și instrumente de alamă.
Sunt nespus de bucuroasă și de-a dreptul mândră că un altfel de festival se întâmplă la București! Este un festival de muzică de cameră, unde ai ocazia să fii uimit de puterile nebănuite ale fiecărui instrument. Și de curajul organizatorilor de a oferi o abordare atât de neconvențională a muzicii, sub direcția artistică a doi muzicieni de excepție, Sergei Nakariakov și Maria Meerovitch.
Sergei Nakariakov
Trompetistul israelian de origine rusă s-a impus ca unul dintre cei mai căutați trompetisti de pe scena internațională. Înzestrat cu o combinație rară de virtuozitate uimitoare, un sunet suav și catifelat și o sensibilitate profundă, a fost numit „Paganini al trompetei” și „Caruso al trompetei”.
Nakariakov a adus de unul singur flugelhornul în prim-plan pe scena concertelor. A dezvoltat relații de lungă durată cu multe dintre cele mai respectate orchestre, dirijori și muzicieni de top din lume. Repertoriul lui Nakariakov acoperă nu numai întreaga gamă a literaturii originale pentru trompetă, ci se extinde continuu pe teritorii mai largi, cuprinzând numeroase transcrieri și comenzi fascinante.
Maria Meerovitch
Întotdeauna s-a spus că muzica este limbajul sentimentelor și al pasiunii. Nimic nu ar putea fi mai adevărat pentru această pianistă.
O artistă inspirațională, Maria Meerovitch și-a câștigat reputația de muziciană extrem de talentată și interpretă profundă. De la spectacole live la sesiuni de înregistrare și multe altele, ea continuă să impresioneze fanii din întreaga lume cu sunetul său distinct și stilul său muzical poetic.
Printre numeroasele colaborări cu muzicieni proeminenți ai zilelor noastre, una notabilă rămâne cea cu Sergei Nakariakov. Apărând pe multe scene prestigioase ale lumii și înregistrând mai multe CD-uri, acest duo a fost aclamat de critici timp de mai bine de două decenii, și continuă să crească.
Festivalul Frequenza de la București a cuprins 4 concerte de zile mari și o serie de Masterclassuri la Universitatea Națională de Muzică București.
Prima zi: The Three B˝s
Festivalul s-a deschis cu un tribut impresionant adus celor trei titani ai muzicii clasice – cei trei B: Bach, Beethoven și Brahms., într-un program captivant, explorând strălucirea acestor giganți muzicali prin aranjamente unice și interpretări magistrale.
A doua zi˝: Impressions
Concertul a stat sub semnul impresiilor, ca în răsărit de soare, ca în impresionism, adică mult suflet turnat în sunete. A început cu o piesă cum altfel decât stranie de Ysaye interpretată la două viori de Pavel Berman și Eva Bindere – nu încetează să mă uimească puterea pe care contextul muzicii de cameră o dă instrumentelor, care pe rând sunt orchestră, sunt o lume. Am văzut două lumi în corespondență, în însingurare și controversă – astfel închipuite din frecvențe și sunete, uitând cuvintele, raporturile umane sfâșie și apropie cu o putere înzecită.
Sonatina lui Kodaly care a urmat, cântată de Jing Zhao la violoncel și Maria Meerovitch la pian, a venit cu frecvența pasiunii și cu o notă discretă sentimentală.
S-ar zice că nota sentimentală a fost amplificată de cvintetul de coarde de Glazunov care a urmat (s-au alăturat Roman Spitzer și Zvi Plesser). Aici aura sentimentală care aduce vibrație chiar și celui mai rațional dintre spectatori a venit cu profunzimi insondabile, o lume stihială și abia bănuită, așa cum se deschide în cele mai enigmatice picturi impresioniste.
Partea a doua a concertului ne-a lăsat însă fără hartă și busolă, pe terenul plin de fantezie a ineditului trio de alămuri numit Kopfkino. Fligornul lui Sergei Nakariakov a fost flancat de trombonul lui Elias Faingersch și trombonul bas al lui David Taylor – iar ceea ce s-a întâmpl
at apoi urma să fie programatic imprevizibil, așa cum a povestit David Taylor citând din Andy Warhol.
Ei bine, a fost imprevizibil! La modul cel mai frumos, de la un adagio cântat la fligorn și trombon bas la un cântec de nunta evreiască brodat pe amintiri din Moldova.
A treia zi: The Grand Concerto
O celebrare atât a momentelor intime, cât și a peisajelor muzicale grandioase, plenare, din muzica de cameră, de la profunzimea lirică a lui Schumann până la grandoarea pasională a lui Franck.
A patra zi: Brass Fusion Finale
Festivalul s-a încheiat într-o fuziune electrizantă de repertoriu clasic și jazz, împletită perfect prin arta improvizației: o celebrare a virtuozității, creativității și puterii instrumentelor de suflat.
Brass Fusion este un spectacol dinamic condus de inegalabilii Sergio Carolino, David Taylor, Elias Faingersch și Sergei Nakariakov. Invitat special a fost trompetistul român Sebastian Burneci.
Muzica nu știe de genuri și sertare, muzica e frecvența la care vibrează sufletul omenesc. Mulțumim organizatorilor, Frequenza si Artexim și le dorim – și ne dorim – multe, multe ediții de Frequenza Festival!
Citiți mai multe despre festival aici: https://www.frequenzafestival.com/
