Poezia ajunge la sursele originare ale cuvântului
De câte ori nu s-a spus asta, ajungând clișeu, la sursa necuvintelor și incomunicării?
Ei bine, s-a spus și se va spune și despre volumul de față, Dimineața Vecinelor, teatru la telefon de Nora Iuga și Angela Baciu (Editura Charmides, 2024)
A fost nevoie de două poete excepționale și de o izolare pandemică pentru ca această călătorie a poeziei la sursele primare ale limbajului să ia ființă cu adevărat și să iasă din mulțimea credincioșilor care se înghesuie la porțile slăvitei Notre Dame du Shablon!
Iar una dintre cele mai fericite întâlniri pe care am avut-o în 2024 a fost prilejul pentru mine de a fi martoră și scenă pentru acest rar moment.
Așadar, să vină faptele!
După vreo cinci ani de corespondență cu Angela Baciu, ne-am văzut în sfârșit în persoană și ne-am îmbrățișat. Iar Angela mi-a dăruit cea mai recentă care care i-a apărut, un volum scris împreună cu Nora Iuga, denumit chiar așa: Dimineața Vecinelor!
În ceea ce o privește pe Nora Iuga, dau aici un singur detaliu, ultrarelevant: Nora adoră să vorbească la telefon! Și o face cu o prezență și o putere de evocare extraordinară – decisive pentru întreprinderea de care vorbim, volumul de față.
Acesta este poezie, este dialog, este teatru și este menționat chiar publicul. Este de fapt transcrierea unui dialog telefonic.
Este dada, este deconstrucție, este joc, este rimă, dar este și protest, este și strigăt și pe alocuri manifest.
Nu e prea ușor de închis și cușca teatrului absurdului, pentru că nu e absurd, mai degrabă disperat de abscons.
Pe alocuri pare ușor și încântător, cu rime și jocuri de cuyvinte surprinzătoare. În alte locuri este însă amar și răscolitor.
Așadar, de ce spuneam că acest dialog matinal și plin de spirit, purtat la telefon în timpul pandemiei de două vecine poete, Nora Iuga și Angela Baciu, are îndrăzneala de a merge la sursele primare ale limbajului?
Pentru că folosește semnificația și sunetul în aceeași măsură
Pentru că se adresează unui public în aceeași măsură în care conversează. este public și privat în același timp
Ne angrenează tocmai pentru că ne provoacă să ieșim din excluziunea ( a se citi izolarea ) noastră
Are straturi de semnificații și straturi de sunete
Volumul surprinde din plin tragismul, dar și absurdul pandemiei
În textul său de prezentare de pe coperta a patra, Radu Vancu compară Dimineața Vecinelor cu scrierile lui Tristan Tzara, respectiv cu zorii dadaismului care au provocat limba să se recompuină, deconstruind dramatic sensul sau legătura între sens și expresie.
„Gândirea se naște în gură”, scria Tzara într-un manifest din 1920. Peste exact un secol, în timpul pandemiei, două poete (Angela Baciu & Nora Iuga) au ținut să arate că poezia se poate naște între două telefoane, adică între două guri.
Despre poezie ca vorbire la telefon mai scrisese, bineînțeles, Frank O’Hara; însă dacă l-am pomenit pe Tzara și nu pe american e fiindcă limbajul dezlănțuit din convorbirile Baciu-Iuga seamănă categoric mai mult cu omnifagia dadaistă decât cu personismul.
Acesta din urmă ținea să documenteze logica vieții umane; la cele două poete, limbajul ține să se documenteze pe el însuși. Și o face cu enormă bucurie, știind că poate aglutina totul, de la Veronica Micle la Josephine Baker & de la Akhenaton și vrăjitorul din Oz până la castraveți murați și castrați.
Pandemia ne poate separa corpurile, timpul ni le poate altera – dar nimic nu poate altera limbajul, nimic nu ne poate separa de el. Câtă vreme putem genera limbaj, nimic nu are putere asupra noastră: asta e ce spun & ilustrează, cu atâta bucurie & strălucire, Angela Baciu & Nora Iuga. (Radu VANCU)
Dar dacă dadaismul vestește prăbușirea sensului sub povara cuvintelor, dialogul vecinelor vione după ce prăbușirea sensului a fost deja consemnată și a trecut în patrimoniul public. Ceea ce încearcă vecinele este relansarea dialogului, trezirea comunicării în interstițiile cuvintelor.
A: importanța carbohidraților la diabetici: zahăru-i ca poezia.. îl simți când nu-l guști
N: oracolul: te vei duce te vei întoace nu vei muri!
A : eu pe Mare nu mă duc nici moartă, nici peste holograma mea
A: bună dimineața, Noro! ești ocupată azi?
N: Da, cu Heraclit, știi că nu pot să despart binele de rău
Da, nu v-am zis de ce sunt vecinele magiciene – pentru că din cuvinte ele creează realitate. Și pentru că ne învață în mod activ că sensurile multiple nu exclud nimic, ci includ lumea. Însă cine vrea să se convigă de asta, nu are de ales decât să citească!
Găsiți cartea aici: https://carturesti.ro/carte/dimineata-vecinelor-3906580715?p=1
