Azi, în miercurea de după Balkanik 2024 tocmai s-a anunțat Balkanik 2025, iar eu îmi decantez impresiile.
Dar mai degrabă aș zice că le in-cantez, pentru că riguros vorbind din minte și din corp încă nu s-a stins complet urma principală lăsată de cel mai electrizant concert pe care l-am văzut până acum la Balkanik ever, anume BaBa ZuLa de duminică 8 septembrie 2024. Surprinzător de neconvențional, departe de etnic, departe de trenduri, departe de orice drum bătut, BaBa ZuLa a creat o undă cerebrală magică, ținându-mi tot spiritul în priză câteva zile bune după ce ultimele acorduri au tăcut pe scenă. Am participat la acea vrajă primordială a muzicii-ritual și poartă, așa cum numai muzica mare o poate face, indiferent la ce este cântată, de la orgă la orchestră de coarde, darbuka și duduk.
Voi derula deci înapoi firul Balkanik 2024, una dintre cele mai intense ediții ale ultimilor ani.
23 de secunde – atat pot rezista la BaBa ZuLa fara sa dansez, deci atata video am putut produce, chiar la inceputul showului de la BalKaniK Festival, ca apoi nimic sa nu mai tulbure dansul.
BaBa ZuLa: wizzards of souls. Masters of sound. Un sound nou si viu, al vremurilor noastre cu parfum vesel de apocalipsa, psihedelic si plin de viata ca inceputurile, hipnotic si stelar ca poezia sacra, cu acele radacini care ies in Balcan dar isi trag seva din departari, ca un adevarat arbore al lumii. Un sound strabatut de dorul de libertate, electrizant, fara harta, fara cheie de interpretare si ghid de dansare, fara previzibil. Viu. Undeva traieste muzica. Chiar undeva in noi, unde traieste si dansul. Absolut liber, cateodata in ciuda nu numai a ceea ce ni se spune despre noi, ci si in ciuda a ceea ce credem despre noi.
Nici la concertul Shantel de sâmbătă 7 septembrie de la BalKaniK Festival nu am putut excela cu arta cinematografica, preocupata fiind sa tin ritmul si pasul cu ritmul, jocul, umorul, conexiunile muzicale si subversiunea fina si generalizata de pe scenă! Daca majoritatea calatoriilor in labirintul memoriei descrise in literatura sunt mai degraba gloomy, Shantel și Bukovina Club ne-au oferit o calatorie la fel de profunda, dar efemera si tonica precum dansul insusi.
Dacă BaBa ZuLa sunt vrăjitori ai sunetului, Shantel este profesionistul necontestat care pune ordine muzicală în iureșurile tradiționale fără limite.
Până la urmă, tot periplul din Grădina Uranus însuflețită de festival te fac să te întrebi despre tradiții și despre raportul lor nu numai cu prezentul, dar și cu boema sa.
Traditii sunt acele gesturi si obiceiuri din trecut care te atrag oricum si oriunde, care-si striga dreptul asupra ta si pe care le intampini cu naturalete, ca pe cineva din familie. Restul sunt doar lucruri vechi de care te dezbari cu mai multa sau mai putina eleganta.
La Balkanik Festival 2024, în Gradina Uranus cu minuni, am dat de unul din standurile Vatra MCP . Erau mestesugari, un razboi de tesut si o doamna frumoasa care tesea la gherghef. In secunda doi ma asezam langa ea si in secunda trei imi si inmana ghergheful! Am tesut cateva randuri cu entuziasm, desi nu mai facusem asa de când aveam numai cativa anisori.
Am indragit si vartelnita, si ghemele si fusele si fuiorul. Am indragit si olarita, si ceramica ei sclipitoare, si scaunelele cioplite din lemn si cate si mai cate.
Cum e spiritul balcanic? Neconvențional de nevoie, incluziv din întâmplare, nonsalant din naștere, rezistent din convingere, senzorial din născare!
În cele trei zile în care pe seară se încingea zaiafetul la Balkanik, mi-a fost evident că, dacă ar fi să atribui o culoare spiritului balcanic, aceasta ar fi neîndoielnic culoarea aramie a chindiei!
Acest arămiu e culoarea corespondentelor, in care fiecare din culori se regaseste, poate nu intocmai, dar mereu in aluzie. Asa cum in aceste locuri ne trezim toti ca, oricat de diferiti am fi, avem amintiri comune, lacrimam si zambim la crampeie de povesti care ne unesc. Iar dupa chindie, numai muzica si dansul! La BalKaniK Festival am găsit alamuri traditionale si inovatoare ale caldararilor marca Victor copper art, dar si arta sustenabila, oameni pe catalige si oameni cu capul in nori!
După ce am haladuit așa prin târg câteva ore vineri, ne-am așezat în zona de relaxare și părea că nimic nu ne va mai scoate de acolo… ei bine, ne-a scos sunetul! Un ritm care ne-a îmbiat să ne apropiem de scenă să vedem cine cântă/ Și lângă scenă am rămas și-am dansat toată seara. Cei care ne atrăseseră precum fluierașul din Hamelin pe copiii orășelului erau polonezii de la Dikanda. Voci electrizante și un ritm care ne-a purtat prin straturi ale memoriei.
Cel mai frumos început de festival… ceea ce ne dorim și la anul. De la an la an, nimic nu e la fel în lumea balkanika din curtea cu minuni de la Uranus, unde se intersectează povești și timpuri ca firele de tort sau mai degrabă de tarot. Venim și la anul să depănăm acest fir și să continuăm povestea! Mulțumim organizatorilor! Detalii despre ce a fost și mai ales despre ce va fi la Balkanik 2025 găsiâi aici: https://www.balkanikfestival.ro/
