Co_lac, tor, nod borromean: RAD Art Sculpture Park în Grădina CARO

Alte articole

Co_lac, tor, nod borromean: RAD Art Sculpture Park în Grădina CARO

Facebook
Twitter
Pinterest
LinkedIn

Din 16 aprilie până pe 15 mai, grădina hotelului CARO devine cel mai atrăgător parc – de aventură, de plimbare, de contemplare – deoarece este populată de sculpturile și instalațiile contemporane, parte a RAD Art Sculpture Park. Fiecare pas devine prilej de descoperire și mai ales de prospețime a percepției – neprețuită! 

Așadar, vizitatorule, e bine să știi că ai intrarea liberă și poți descoperi în voie, la pas, un tărâm  plin de surprize care-ți va pune la încercare orice așteptări și prejudecăți ai avea legat de ˝ce ar trebui să fie un parc cu statui˝. Sau ce ar trebui să fie niște sculpturi fără parc. Fii gata să percepi raporturi spațiale, sunete, texturi, vieți animale sau vegetale intersectându-se cu a ta. Fii gata să percepi viața, transformarea, neprevăzutul, drept adevărate opere de artă.. 

În același timp, păstrezi însă dimensiunea de hotel, ai accesibile locuri de relaxare și de luat masa cât se poate de atrăgătoare – la Hamace, terasa Glucoza și încă altele. 

De multe ori am mers pe jos spre magnifica fortăreață de pe malul lacului copilăriei mele, Tei și de pe pod vedeam grădina CARO iar în apropiere colacii de salvare care te duceau cu gândul la un transatlantic – oare trecea pe sub pod? Oare chiar hotelul era transatlanticul? 

Și mai am un dark secret de mărturisit: mereu am fost de părere că punctul forte ale CAROULUI este, imediat după structurile de cărămidă, imensa sa grădină sau mai degrabă sistemul de grădini interioare și exterioare, ușor misterios, ușor labirintic. Așa că, indiferent la ce eveniment participam în cadrul hotelului, prima și marea mea bucurie era să dau o raită prin grădină și să stau în locul care a devenit acum La Hamace. Mi s-a părut mereu de-a dreptul magic faptul că poți găsi așa ceva în inima orașului.

Azi însă m-am bucurat triplu: RAD ART Sculpture Park a reușit la ediția a patra – denumită Co-lac – ceea ce s-ar putea traduce mai mult decât liber în ˝cu toții împreună în jurul lacului˝ – să facă într-adevăr din tot spațiul CARO, cu tot cu clădiri, cărămidă și grădini, personajul principal al unui act artistic ce unește realul, simbolicul și imaginarul în structura lor intersectată pe care ilustrul nostru înaintaș Jacques Lacan o numește nod borromean.

Exprimat așa, sună complicat, senzaționalist și prețios. De fapt este cel mai firesc lucru, dar cere umor, inteligență, simțire, viziune. De toate acestea pe rând și împreună au dat dovadă curatorii Alex Radu și Anne Marie Lolea. Designul este realizat de Justin Baroncea împreună cu Maria Ghement și Alexandra Muller. Asistent curator și fotografii: Elena Maxemciuc. Producție: Sergiu Chihaia, Iulian Cristea, Alex Graure, Horia Lungescu, Bianca Manea, Cristian Matei, Alex Rîță, Răzvan Țurcanu. 

Sculpturile și instalațiile, creațiile tridimensionale nu numai că sunt aduse pentru a se integra și a dialoga cu spațiul din grădina CARO, ci fac chiar un pas mai departe: nu iau spațiul drept un receptacul la care se pot raporta, ci ca partener de dialog. Spațiul nu stă pe loc pasiv admirând discursul și jocul sculpturilor, ci se deformează pentru a vorbi, la intersecția plină de sens între sculptură și mesajul grădinii sau zidului sau perspectivei. 

De aceea aici avem de-a face cu nodul borromeean care deși reunește 3 dimensiuni diferite (real, imaginar, simbolic) o face cu o continuitate firească.

Pe scurt:

Sculpturile și instalațiile au discursul lor, care, dupa caz, include sau exclude privitorul – și se știe de când lumea că privitorul contemporan adoră să fie inclus, pentru că așa participă simbolic și imaginar la ceea ce se întâmplă. Adora si sa fie exclus insa, sa se furiseze, sa se ascunda pentru a observa mai bine si a revendica in cele din urma spatiul si punctul de vedere. Practic sunt doua forme alternative de provocare.

Pe unele din aceste opere de artă le cunoșteam deja din alte contexte expoziționale, dar le-am surprins cu o viață cu totul nouă în grădină.

Toate trăiesc însă din capacitatea de a se diferenția și de a dialoga, câteodată în cor, câteodată polemic. Câteodată ele însele vorbesc despre diferențe, câteodată diferența se creează din dialogul cu ecosistemul gradinii CARO, care pentru o lună a devenit al lor.

Acest ecosistem este în același timp marcat de 

  • Funcționalitate actuală
  • Devenire naturală – copacii înfloresc și se scutură – vom vedea multe dinamisme de felul acesta până la mijloc de mai
  • Istorie arhitecturală 
  • Istorie trăită, povești, semnificații, funcționalități: sunt ziduri ce par abandonate și năpădite de vegetație, ziduri care vorbesc despre străvechea fabrică și fantasma industrualizării, ziduri care descriu declinul industrializării în favoarea locuirii (din pavilioanele transformare în hotel). Sunt și colțuri și peisaje care trimit la locuirea contemporană sau la standardizarea white collar a timpurilor noastre. Sunt și peisaje unde natura și-a recăpătat sălbaticia și întâietatea. Sculpturile și instalațiile creează cu toate acestea diferite raporturi de diferență și repetiție, pe care le înregistrăm mai mult sau mai puțin explicit, dar experiența noastră predominantă ca vizitatori este continuitatea lor, concretizată ca o coexistență firească între natural și artistic.

Călătoria prin Sculpture Park devine astfel un aparat de gândit și simțit artistic și ecologic. Suntem parte din natură, natura este parte din noi. Creăm și consumăm artă, dar felul în care existăm este în mare parte rezultatul unei anume percepții artistice care ne-a amprentat istoric, filogenetic și ontogenetic.

La fiecare pas găsim zei și mitologii – voit aluzive, îndoielnice și încrucișate – dar și concreteți materiale gata să pună bazele unei noi religii a lui ˝ceea ce este nu poate decât să fie˝. Iconuri și iconoclasme tipice artei contemporane. Legende previzibile, chei de interpretare – dar toate acestea capătă jocul și fluiditatea pe care numai natura le dăruiește cu nepăsarea ei – care ar putea părea crudă, dacă nu ar fi completată de cea mai mare duioșie.

De aceea arta contemporană nu are contrapondere mai potrivită decât natura însăși. Deși tipic citadină ca geneză, arta contemporană își dezvăluie ingenuitatea și umanismul abia atunci când este pusă în scenă în natură.

Citiți aici mai multe despre RAD:  https://palindrom.eu/co-lac-rad-sculpture-park-2026-gradinile-caro/

Mai multe detalii aflați pe https://radartfair.com/

Și aici citiți mai multe despre Hotel Caro https://www.carohotel.ro/