Carmen Marin expune pictură la Muzeul Național de artă Contemporană între 17 octombrie și 24 noiembrie 2024. Un lucru vă spun, după vernisaj: nu ratați experiența!
Alegeți ceasurile scăldate în lumină de după miezul zilei și urmăriți dialogul între lumina orbitoare de afară și întunericul grăitor în care strălucesc, măîastru luminate, lucrările lui Carmen Marin, curatoriate de Marilena Preda Sânc.
Vedem întotdeauna mai mult decât privim (și câteodată mult mai mult decât ceea ce ne privește).
Ca un film de aventuri trepidante ale sufletului, pictura lui Carmen Marin explorează dinamic dramele absenței.
Picturi ale memoriei infinite, role de film, conjurări ale absenței – Absențele lui Carmen Marin sunt influxuri de viață strălucitoare! Carmen Marin vede absențe și le transformă în prezențe – în pânză și în noi. Capsule de trăire și simțire, picturile lui Carmen Marin captează absența din tine și o metabolizează într-un proces dinamic pe care l-aș numi vindecare de neființă.
Atenție, fotografiile și filmele sunt sărace, vino să vezi lucrul în sine! Fii pregătit pentru o viață nebănuită, fii pregătit să-ți găseșți ființa puternică și plină de sevă într-o cameră neagră. Fii pregătit să afli că trăieșți, deși nu te-ai mai gândit la asta de mult. Deși te-ai comportat mai curând ca un absent din viața ta.
Așadar, fii pregătit să te angajezi în camera neagră cu picturi ca într-un film de aventuri. Stai în mijlocul camerei și privește în jur la picturile luminate. Dă roată. Când ochii se desprind de punctul focal, filmul începe în interiorul tău. Spun film pentru că e un proces dinamic, dar este mai mult decât vizual. Ca un medium cool, absențele lui Carmen Marin trezesc prezența și viața din tine.
Tehnica excepțională a acestei pictore a devenit pentru mine revelație: în spațiul bidimensional al pânzei Carmen Marin încapsulează filmul unei trăiri, absența care iți primește absenta și viața care îți stârnește viața.
Dacă ar fi să descriu picturile lui Carmen Marin, aș spune că sunt imagini ale memoriei, imagini hiper-realiste, deoarece memoria noastră, exact așa cum este ea, ca trăire complexă, arată întocmai ca o întrepătrundere de planuri și mișcări, o multitudine de senzații, un ghem de fluxuri. Dacă mnemotehnicii îi place să ordoneze și să înfățișeze memoria ca un edificu, e bine să știm că există un nivel în care memoria este acest ghem de fluxuri și senzații. Este memoria afectivă care ne constituie. Cum? Prin trăirea dinamică a fluxului.
Deci, nu te opri la o experiență analitică a expoziției. Mai dă o roată. Vei vedea altceva, vei vrea să rămâi să dai și a treia roată. Vei crește în mijlocul sălii. Vei prinde rădăcini de viață. Ale tale. Cu tine orele și orașul vor prinde viață.
Vedem literalmente în planuri multiple (maimuțărind știința, le spunem dimensiuni). Vedem absențe, trăim absențe. Prin noi ele trăiesc.
În absență găsim tăcerea, iar în tăcere găsim adâncimea – o fântână de sensuri neexplorate, o invitație la contem- plare și la înțelegerea adevăratei naturi a ființei noastre. (Carmen Marin)
Carmen Marin
Este absolventă a Universitățîi Naţionale de Arte din Bucureșți (clasa prof. Ștefan Câlția, 2000). Doctorat în Arte Vizuale, 2024. Expune în muzee și galerii de artă în țară și străînătate.
Expozițîi personale (selectiv): Muzeul Național al Moldovei, Chişinău, Republica Moldova; Muzeul Tării Crișurilor, Oradea, România; Dix Gallery, Helsinki, Finlanda; Storck Gallery, Oslo, Norvegia.
Expozițîi de grup (selectiv): XL Space Gallery, New York, USA; Art Museum Athena, Grecia; Mana Contemporary
Open House, Jersey City, USA; Open House, Kiev, Ucraina
În titlurile sau descrierile picturilor sale, Carmen Marin face apel la numeroase repere culturale – din literatură, muzică filozofie, antropologie, religie, antroposofie. Într-un dialog viu, ramificat cu Merleau-Ponty, Jean-Paul Sartre, Martin Heidegger, Maurice Blanchot, Emmanuel Levinas, Giorgio Agamben, Francis Bacon, Kazimir Malevici, Mark Rothko, după cum se destăinuie creatoarea, se configurează imaginea.
˝Pictura mea se face în procesul de sedimentare nocturn-onirică a problematicii picturii. Prin gestul meșteșugaresc gândul este ajutat să se nască, să se cristalizeze, să devină palpabil retinic. Nu orice idee se poate face manifest, nu orice ochi poate percepe palimpsest. Vizibilul nu implică prezența.˝ (Carmen Marin)
Am mai spus în numeroase ocazii că arta are un fir scurt cu ființa și o putere terapeutică pe care numai revelația o poate egala. Sunt artiști al căror travaliu de reintegrare este cu adevărat o călătorie a sinelui și cea mai uimitoare proprietate a lor este că pot transmite indicii pentru harta secretă a călătoriei. Că îți dau din forța lor sau te primesc în laboratorul spiritual al demersului lor.
E un moment special pe care îl simți ca atare. Te surprinde de fiecare dată. It grows on you – și foarte rapid.
Arta lor nu e previzibilă, dar îți lasă o experiență durabilă. Vei ști că vei vrea mereu să-i revizitezi. Iar eu cu siguranță vor revizita picturile lui Carmen Marin de câte ori voi avea ocazia.