Cea de-a sasea editie a Bienalei Art Encounters s-a deschis publicului pe 30 mai 2025 transformă din nou Timișoara intr-un reper esenţial pe harta artei contemporane internaţionale. Intitulată Bounding Histories. Whispering Tales, ediţia din 2025 propune o meditaţie complexă asupra istoriei, memoriei și ecoului – inţelese ca agenți a transformării, ai reparației și ai solidarităţii.
Concepută de curatorii Ana Janevski și Tevž Logar, bienala activează trei spații cu identităţi puternic marcate de trecutul orasului- Comenduirea Garnizoanei, FABER și sediul Fundaţiei Art Encounters – transformandu-le in locuri de reflecție critică și reimaginare colectivă. Deschiderea oficială va avea loc pe 30 mai, la ora 17:00, la Comenduirea Garnizoanei din Piața Libertătţii.
Conceptul de ,ecou” traversează întreaga structură curatorială: nu ca o simplä repetiție ci ca reverberaţie transformată, o mărturie a relației dintre lucrări, spaţiu și public. În acest cadru, bienala propune o coregrafie fluidă a istoriei și prezentului, a vocilor vizibile si a celor uitate, a traumelor colective si a noilor narațiuni de reziliență.
Lucrările expuse – printre care și opt lucrări noi, special comisionate pentru aceastä ediţie – intră in dialog cu multiplele straturi temporale ale Timișoarei și cu urgenţele contemporane: migraţia și dezrădăcinarea, memoria colectivă, ecocidele și genocidurile, genealogii feministe, justiția climatică, condiția post-comunistă și imaginarul queer. Expoziția devine astfel un spaţiu in care istorii suprimate sunt șoptite din nou, iar noi forme de solidaritate pot prinde contur.
Citiți mai multe despre weekendul de deschidere aici: https://palindrom.eu/bienala-art-encounters-2025-se-deschide-pe-30-mai/
Artiști:
Lawrence Abu Hamdan, Ana Adam, Alle Dicu, Marina Abramović & Ulay, Bora Baboçi, Maja Bajević, Mona Benyamin, Željka Blakšić, Pavel Brăila, Geta Brătescu, Brief Histories Isak Berbic&Fawz Kabra, Cian Dayrit, Christine Cizmaş, Marieta Chirulescu, Clément Cogitore, Lorena Cocioni, Moriah Evans, Simone Forti, Jošt Franko, Robert Gabris, Alicia Mihai Gazcue, Ladislava Gažiová, Jean Genet, Liam Gillick & Anton Vidokle, Karpo Godina Maria Guțu, Petrit Halilaj, Veronika Hapchenko, Sky Hopinka, Loredana lie, Sinisa lic,
Joan Jonas, Hassan Khan, Dana Kavelina, Belinda Kazeem-Kamiński, Kapwani Kiwanga, Ana Kun David Maljković, Jumana Manna, Teresa Margolles, Silvia Moldovan, Alban Muja, Oscar Murillo Andrei Nacu, Marina Naprushkina, Eduardo Navarro, Christian Nyampeta, Mila Panić, Manuel Pelmus. Gavril Pop, Raluca Popa, Ghenadie Popescu, The Resurrection Committee: Ovidiu Tichindeleanu& Raluca Voinea, Larissa Sansour, Ștefan Sava, Selma Selman, Larisa Sitar, Bojan Stojčić, ŠKART, Nora Turato, Johanna Unzueta, Mark Verlan Cecilia Vicuña, Rosario Zorraquin
Programul public al bienalei va completa expoziția cu performance-uri proiecţii, tururi ghidate, ateliere și conversații, implicând publicul nu doar ca observator, ci ca participant activ într-o dinamică a ecourilor și a reimaginării colective Bienala Art Encounters 2025 este un proiect finanţat de Municipiul Timișoara prin Centrul de Proiecte, co-finanțat prin programul prioritar al Ministerului Culturii, Administrația Fondului Cultural Naţional (AFCN), Institutul Francez din Timişoara și Centrul Cultural German din Timişoara.
Proiectul este susţinut de partenerul principal Ploom, partenerul strategic Banca Transilvania și partenerul de expoziție Catena. Alţi susținători: ISHO, Bosch, Mewi, San Marco.
Parteneri instituţionali: Direcţia Județeană pentru Cultură Timiş, Beta – Bienala de Arhitectură Timișoara, FABER, Librăria La Două Bufnițe, Muzeul Naţional de Artă al Moldovei, Galeria Lutniţa, Galeria Jecza și asociaţia Art Collect. Partener media principal: Revista ARTA
Parteneri media: Radio România Cultural, RFI România, Igloo, The Institute, Contemporary LYNX, Zeppelin, Empower Artists.
Iată mesajul curatorilor Ana Janevski și Tevž Logar
Această ediţie a Bienalei Art Encounters pornește de la reflecţiile asupra oraşului Timişoara și asupra diverselor sale locații din bienală. Deși rolul Timişoarei în Revoluţia Română din 1989 are o greutate istoricā semnificativă in acest context, fiecare din punctele noastre de pornire are semnificaţie aparte, fiecare dintre cele trei spaţii expoziționale conţinând urme diferite ale istoriei. Comenduirea Garnizoanei (fostă clădire militară), Fundaţia Art Encounters (fostă fabrică și grădiniță) și FABER (fostă fabrică) poartă, fiecare, amprentele timpului ale contextelor diverse, fiind martori esenţiali ai evoluţiilor istorice.
Am ajuns la ideea de ecou, atât ca noţiune cất și ca eveniment. Am luat in considerare interpretările mai recente si pozitive ale ecoului ca agent al schimbäri si creativităţii, ca mijloc de conexiune intre spatiu si timp in diverse domenii.
Un ecou este un sunet care are nevoie de un spaţiu fizic, specific, pentru a exista. Este în același timp o repetiţie și un răspuns modificat. În loc să transmită informație, ecoul eludează comunicarea directă si devine o märturie a relațiilor. Nu este un simplu sunet de fundal, ci o fortă a transformării, un sunet activ care duce mai departe idei, remodelandu-le pe măsură ce se propagă in timp si spaţiu. Cu alte cuvinte, este evident că ecoul nu acţionează ca o simplă ,reluare”, transformarea este inevitabilă.
În contextul acestei expoziții, ecoul reverberează, neliniștește, interoghează și reimaginează, mai degrabă decât să repete pur și simplu istoria. El persistă in spaţiile dintre lucrările de artă și public, între corpuri și arhitecturi, între memorie și posibilitate. În aceste falii apar narațiuni noi, fluide, adaptabile, deschise reinventării. Astfel, ecoul devine un catalizator al schimbări, îndemnându-ne să ascultăm dincolo de imediat, dincolo de aşteptări, să ascultăm poveștile nespuse.
Ecoul poartă in sine potențialul de a imagina un viitor alternativ, in care dialogul inlocuieste diviziunea, grija demonteazä structurile excluderi, iar arta nu doar documentează, ci participă activ la crearea unui nou imaginar social. Ecoul ne îndeamnă, așadar, să ascultăm, să ne implicăm, să oferim răspunsuri și, in cele din urmă, să remodelăm prezentul in direcția unei lumi mai juste și mai interconectate.
Luând ecoul si propagarea sa ca propunere curatorială, reflectăm asupra relaţiilor pe care lucrările artiștilor locali și internaționali le construiesc intre ele, cu spaţile din Timişoara si cu publicul lor. Cele trei spații expoziționale nu sunt simple locaţi, ele sunt locuri ale memoriei. Fiecare dintre ele poartă amprenta unor istorii in continuă mișcare, care se reconfigurează și se desfașoarā in prezent. Foste spații de comandă, ale muncii sau ale învățării, aceste locaţii sunt martorii frământărilor politice, ale transformărilor sociale si ale ritmurilor în continuă schimbare ale vieţii urbane
Comenduirea Garnizoanei, o fostă clădire militară din Piaţa Libertății, reprezintá un loc marcant de convergențà intre istorie, putere militarā, autoritate politică, dominaţie și rezistență. Cladirea a fost folosită de autoritățile militare habsburgice, austro-ungare si române. Intre 1996 și 2019 a funcționat ca Muzeu de Istorie Militară, adăpostind aproape 2.000 de obiecte, de la hărţi la uniforme militare. Garnizoana a fost ulterior transferată Ministerului Culturii pentru a deveni sediul viitorului Muzeu National al Revoluţiei Anticomuniste din 1989. În timp ce acest proiect este in curs de dezvoltare, bienala ocupă un spaţiu de tranziție, situat intre fostul muzeu militar si viitorul muzeu al revolutiei.
În interiorul zidurilor Garnizoanei, lucrările expuse interacționează cu urmele adânci lăsate de diversele regimuri istorice, de autoritate, război şi control, transformând clădirea într-un spaţiu al dialogului, unde opresiunile trecutului nu sunt doar rememorate, ci și reimaginate. Această idee se reflectă și în arhitectura expoziției concepute pentru Garnizoană, care intră în dialog cu spațiul existent, imbrățişându-i istoria, împletind, în același timp, realități noi în țesătura mai largă a narațiunilor istorice.
Ecourile neliniștii și ale protestului reverberează prin lucrările de artă, legând memoria de mişcările globale contemporane de rezistenţă și rezilienţă. În dialog, aceste lucrări amplifică vocile care continuă să conteste structurile colonialismului, imperialismului şi ale violenței sistemice.
Prin prisma granițelor – fie ele fizice, ideologice sau psihologice – expoziţia deconstruiește moștenirile diviziunilor impuse și imaginează noi posibilități de transmitere, conexiune și coexistenţă. Prin poveștile identitare ale diverselor etnii şi ale persoanelor dezrădăcinate, aceste lucrări subliniază rezilienţa și impactul migraţiei asupra istorilor personale și colective. Intersecția dintre trauma istorică și crizele contemporane prinde formă în explorarea conflictelor si războaielor, unde lucrările devin martori ai pierderii și distrugerii, dar semnalează, totodată, un potenţial reparator.
Aceste reflecţtil dau o altă greutate istoriei, conturând un vitor care este atent, critic și plin de speranţă. Expoziția deschide un spaţiu in care pot apărea noi forme de solidaritate, in care ecourile rezistenței, supraviețuiri și transformärii pot continua să rezoneze, avand potenţialul de a reseta unele dintre multiplele dinamici degradante ale lumi contemporane
II.
La un nivel mai intim, aceste teme sunt aprofundate mai departe in clădirea Fundatiei Art Encounters
Construită intre 1904 și 1905, aceasta a fost una dintre primele clădiri ale fabricii de lână ILSA. Fabrica s-a deschis in 1905 și, după procesul de naţionalizare din 1948, a fost supusă unei industrializări forțate, producând ţesături și tapiţerii pentru cele mai mari companii din tară. După ce a functionat ca fabrică și ca grădiniță, clădirea gäzduieşte astăzi sediul Fundaţiei Art Encounters.
Ca atare, acest spațiu poartă ecourile creației și ale îngrijirii – ale mâinilor care modelează materiale prin muncă și ale mâinilor care ocrotesc fragilul început al vieţii.
În contextul bienalei, această dualitate iese suprafată prin teme precum dragostea şi grija, increderea și apropierea, la rezilienţa și sentimentul de apartenențä. În acest spaţiu, amintirile din copilarie apar ca un teren fertil pentru reimagina modul in care ne raportăm unii la alții, in care avem încredere unii îin alţii şi în care putem construi un vitor rezilient.
În acelasi timp, lucrårile abordează fracturi mai ample ale lumi in care trăim – inechitățile profunde generate de guvernanța neoliberalā, povara istorilor coloniale si a colonialismului, luptele continue pentru dreptate ecologică $i nevoia urgenta de a intreprinde acțiuni reparatori in fata ecocidurilor și genocidurilor. Prin gesturi intime si colective, aceste lucrări celebrează puterea legăturilor de rudenie in familile alese șsi a reţelelor interdependente care rezistă esenţialismului, izolárii $i excluderii.
Ele șoptesc povestea despre primele întâlniri cu sentimentul de a fi ocrotit, despre încrederea oferită fărä rezerve, despre conexiunile simple, dar profunde, formate in primii ani – lecţii care persistă și care pot ghida către un mod de viaţă care nu este marcat de separare. Alte lucrări din acest spațiu resping graniţele impuse intre masculin și feminin, îintre producție și intimitate, îintre personal și politic și afirmă, în schimb, un spectru de posibilități, o pluralitate de moduri de a exista, de a iubi și de a aparţine. Mai mult decát un loc in care să ne intoarcem, trecutul devine o sursă de înţelepciune pentru a ne imagina ceea ce ar putea urma.
Ecourile care răzbat din aceste lucrari sunt semnale a ceea ce s-ar putea intâmpla: un viitor in care grija este recunoscută ca responsabilitate impărtășită, in care încrederea devine un fundament al convieţuirii dintre oameni si non-oameni. Ideea de natură, in acest sens, întruchipează rezilienţa, continuitatea şi grija, dezväluind atât fragilitatea, cât și forta vietii.
Prin cultivarea unui sentiment de responsabilitate comună, aceste ecouri ne indeamnă să ingrijim atât mediul, cât și comunităţile afectate de schimbärile climatice si de deplasarea globala a populaţiei. Pe măsură ce aceste lucrări intră in dialog intr-un nou context Şi interacţionează Cu publicul bienalei, expoziția din cadrul Fundațiej. Art Encounters scoate in evidenţă atât prezenta tangibilä a iubirii Şi a apartenenţei, cât și necesitatea Şi puterea lor de a remodela lumea.
FABER
Situat pe malul canalului Bega, in cartierul Fabric din Timișoara, spaţiul FABER, in forma și scopul său actual, este rezultatul unei transformări și restaurări a unei structuri industriale cu o istorie de aproape 200 de ani. FABER, fosta fabrică Azur, este un loc unde munca şi viața se impleteau odinioară, unde mâinile se miscau la unison cu masinile, unde sunetul producţiei era şi sunetul perseverenţei. In fiecare act de a crea, fie că e vorba despre coaserea unui material, ridicarea unei structuri, cultivarea pământului sau scrierea unui text, ia naștere un dialog nerostit intre ○ persoană și alta, intre supraviețuirea individuala și vitorul comun.
Munca, în esența ei, este și ○ formă de relaţionare, una care modelează identităţi, cultivă solidaritatea și, atunci când este recunoscută cu demnitate, devine un spațiu al apartenenţei și al transformări. Astfel, munca depășește simpla idee de producție, ea se referă și la gesturile prin care se transmit competențele, la efortul colectiv care susține comunităţi, la povara emoţională și fizică invizibilă care unește oamenii.
O parte dintre lucrările expuse in acest spațiu reflectă asupra condiției postsocialiste urmărind transformările rolului muncitorilor și legătura lor complexă cu industria, cultura și sistemele politice. Aici, mijloacele artistice devin mai mult decât simple materiale, ele sunt limbaj, mărturie a rezilienței, martor al unor istorii atât personale, cất și colective. Firele sunt trasate din trecut, desfăcute și tesute din nou in forme noi, oglindind modul in care munca, migrația și identitatea continuă să fie negociate in realităţile contemporane.
Genealogile feministe evocă înțelepciunea generațiilor trecute, deschizând noi căi spre dreptatea de gen și cea socială. Naraţiunile care se regăsesc in acest spațiu vorbesc, de asemenea, despre mișcare, despre corpuri care traversează granițe, despre practicile transmise din generaţie in generaţie, despre amintiri cusute in operele de artă. Exilul apare ca o experiență profund personală, înrădăcinată în poveștile bărbaților și ale femeilor care și-au părăsit locurile natale și care s-au adaptat ordinii impuse de tranziţii politice și schimbări economice.
Lucrările de la FABER imaginează o contemporaneitate în care corpul care muncește se află într-un spațiu al comunicării și al demnități, și în care cultura este parte integrantă a procesului de producție. La FABER trecutul nu este un capitol încheiat, ci o cusătură deschisă, gata să fie refacută intr-o tesătură care îmbrățișează atât memoria, cất și posibilitatea.
Interacțiunea dintre lucrările de artă și spațile Bienalei Art Encounters isi propune să cultive o stare de deschidere. Noile constelaţii formate intre lucrările de artă și spatile care le găzduiesc, precum și dialogurile care se desfașoara intre acestea și public, activează condițile pentru crearea de noi ecouri, care aduc cu ele atât șoaptele unor povești reimaginate, cât și elanul și vibraţia unor narațiuni noi.
Despre curatori
Ana Janevski
este in prezent curator in cadrul Departamentului de Media și Performance Art al Muzeului de Artă Modernă din New York unde a organizat ,Joan Jonas: Good Night Good Morning și a co-organizat „Judson Dance Theater: The Work is Never Done” printre multe alte expoziti.
A organizat mai mult de treizeci de spectacole și a fost implicată in modelarea programului de spectacole de la MOMA. Din 2007 până in 2011, Janevski ocupat funcţia de curator la Muzeul de Artă Modernä din Varşovia Polonia, unde a curatoriat, printre multe alte proiecte, expoziţia de mari dimensiuni și publicaţia insoţitoare „AS Soon AS Open My Eyes See a Film”, pe tema L. filmului Şi artei experimentale iugoslave din anii 1960 S 1970 (2011).
Contribuie in mod regulat la şi coeditează publicatții privind performanţa, corpul și istoria artei in lugoslavia, inclusiv: Art and Theory of Post-1989 Central and Eastern Europe (coeditat Cu Roxana Marcoci Şi Ksenia Nouril, 2018); Boris Charmatz, MoMA Modern Dance Series (2017); Si Is the Living Body the Last Thing Left Alive?: The New Performance Turn, Its Histories and Its Institutions (coeditat CU Cosmin Costinas, 2017). Janevski träiește și lucrează în New York.
Tevž Logar (1979)
lucrează ca curator, editor și autor independent.
A curatoriat sau co- curatoriat o serie de expoziții de grup și personale și a colaborat cu instituții, galeri, colecţii și edituri, precum: Muzeul de Artă Modernă și Contemporană, Lódz; Moderna galerija, Ljubljana; The Fondazione Sandretto Re Rebaudengo, Torino; Kunsthalle Praha; TBA21, Viena; Colecţia Ovidiu Sandor, Timișoara; Kunsthalle, Bratislava; Bienala de Arte Grafice, Ljubljana; Muzeul de Artă Modernă și Contemporană, Rijeka; Ludwig Museum, Budapesta; James Gallery, New York; VOX, Montreal; Cooper Gallery, Dundee; American University Beirut; CAC Geneve; Kontakt Collection, Viena; National Gallery of Kosovo; Galerija Gregor Podnar; Suprainfinit, București; Mousse Publishing, Milano; Routledge New York; si Artforum, New York.
Pentru cea de-a 55-a editie a Bienalei de la Veneţia 2013) a lucrat ca curator al pavilionului Sloveniei, iar pentru cea de-a 58-a ediție a Bienalei de la Veneția (2019) a colaborat cu Pavilionul Republici i Macedonia de Nord în calitate de consultant curatorial și cu Pavilionul Republicii Kosovo in calitate de scritor. Din 2009 pânā in 2014, a fost director artistic al Galeriei Skuc din Ljubljana, Slovenia, $i profesor de istoria artei secolului XX la Academia de Arte Vizuale (AVA) din acelaşi oras. In 2014, a fost nominalizat pentru premiul Gerit Lansing Independent Vision Award (lndependent Curators International) din New York. Trăieste in Rijeka, Croaţia.
Fundația Art Encounters
Credem că arta joacă un rol cheie în inţelegerea societăţii actuale, intărind comunitatea locală și stimulând idei creative pentru un viitor mai deschis şi mai sustenabil. Viziunea Fundaţiei Art Encounters este să devină un punct de intâlnire pentru oameni, idei, culturi și comunităţi, și să creeze o platformă deschisă pentru arta contemporană in strånsä legătură deopotrivă cu orașul Timișoara și cu scena globală de artă. Publicul este încurajat să exploreze domeniul artei și să devină parte într-un schimb permanent de cunoaștere.
Fundaţia Art Encounters își propune să livreze un model instituţional adaptat nevoilor locale, care este totodată angajat într-o prezenţă susţinută pe scena artei internaţionale. Fondată in 2015 de către Ovidiu Șandor, colecţionar de artă şi antreprenor din Timişoara Fundaţia Art Encounters este o inițiativă care iși propune să crească și să sprijine dezvoltarea artei contemporane din România. Misiunea ei esenţială are la bază aspiraţia de a hrăni dialogul, cunoasterea, cercetarea $i experimentul.
Activităţile fundaţiei se desfășoară in câteva direcţii majore: organizarea Bienalei Art Encounters și a programului de expoziții desfășurat la sediul permanent al fundaţiei sau in alte locuri; sprijinirea educaţiei și dezvoltarea de public prin programe dedicate; dezvoltarea unor serii de rezidente pentru artiști şi curatori. In conjuncţie cu programele permanente ale Fundaţiei, colecţia privată a lui Ovidiu Șandor, președintele Fundaţiei Art Encounters, funcţionează ca resursă deschisă pentru expoziții, colaborare instituționala şi cercetare.
Mai multe aflați pe: https://artencounters.ro/
