
Expoziția Ioan Andreescu din actuala ediție Art Safari, intitulată Adevărul și Imaginația, este rodul unei strădanii deosebite de a reuni multe din lucrările marelui pictor, răspândite prin mai multe colecții. Dar nu numai atât: este un studiu de imagine și o introducere în arta și știința acestui mare impresionist al nostru – pus în oglindă cu poate cel mai mare admirator al său, Nic0lae Grigorescu.
Printre cei mai nedreptățiți dintre cercetătorii naturii se află pictorii, mai ales pictorii impresioniști. Așa mă gândeam în timp ce parcurgeam la Art Safari expoziția dedicată lui Ioan Andreescu.

Fără perspectiva de a ajunge un mare pictor, Andreesou a sosit la Buzău in toamna anului 1872, cu gândul de a se întreține dintr-o cariera de profesor de desen și caligrafie. Fusese numit în această funoţie la Seminarul episcopal din micul oraș, după aproape doi ani în care daduse concursuri în mai multe orașe din țară. Cu posibilități financiare modeste, Andreescu a locuit în gazdã în casa unei văduve, într-o cameră ce i-a fost spaţiu de locuit, dar care i-a devenit apoi și primul spaţiu de creaţie.
Pictură cu pictură, vedeam cum arta lui este o genealogie a percepției, un act de supremă reverență pentru natură care are cea mai ambițioasă miză: cum să aduci omului, folosind doar pânza și penelul, senzația unei păduri (sau flori sau pajiști)? Sau cum să creezi percepția pură și răscolitoare a unui nud?
În scurta lui viață, Andreescu a fost un aprig cercetător al percepției și preocupările sale s-au întretăiat la Barbizon cu preocupările asemănătoare ale impresioniștilor francezi. Acolo unde fenomenologii filosofi cercetau percepția cu valuri de fraze abstracte și tomuri nesfârșite de cuvinte, impresioniștii nu au încotro și experimentează, ca oamenii de știință (geniala sală în care se întâlnesc natura și trei ipostaze care-o explorează deopotrivă științific și artistic, respectiv se întâlnesc o pădure reală într-o cameră de sticlă, niște picturi de Andreeescu, niște picturi de Grigorescu și promisiunea expoziției pictorului-biolog, Ion Tuculescu).
Revenind la pictorii impresioniști cercetători ai percepției naturale, vedem că unii iubesc mai mult natura exterioară, iar alții se lasă mai lesne duși de natura lor interioară. Andreescu iubește pădurea cu o pasiune inegalabilă, o știu încă din copilărie, când percepția mea trata picturile lui întocmai ca pe fotografiile de pădure (pe atunci fotografiile colorate nici nu erau excesiv de fidele).
Am regăsit aici la Art Safari originalul picturii mele preferate de Andreescu, pădurea de mesteceni (nu se poate fotografia, deci nu aveți încotro decât să mergeți să o vedeți!) Întreaga mizanscenă (exemplară de altfel) a expoziției de la Art Safari urmărește să pună în evidență uimitoarea artă a lui Andreescu de a ne prezentifica pădurea.
O vedem cu mare claritate într-una din sălile cele mai grăitoare și multisenzoriale ale expoziției, cea în care sunt aduse trunchiuri de copaci reale și auzim sunete din pădure. Pădurea mea, spune Andreescu. Acolo am intrat și instinctiv m-am așezat. Timp de vreo 10 minute nu am făcut nimic decât să ascult și să privesc trunchiurile de copaci și pereții în semiîntuneric. Să las pădurea să se așeze în mine, așezându-mă eu în pădurea imaginată. Apoi, privind picturile de pe pereți am realizat că exact asta este ceea ce a urmărit și Andreescu. Să aducă pădurea în noi. Pădurea mea, așa cum spunea el.
Grigorescu, dimpotrivă, tindea să aducă pădurea spre el, să pună pe pânză mai mult din natura lui umană. Vedem mai clar acest raport din alăturarea lucrărilor lor, o mișcare extrem de inspirată a curatoarei expoziției, Maria Marinescu.
Dacă sala multisenzorială cu trunchiuri de copaci țintește să ne evoce natura ca să putem privi mai bine picturile, cealaltă instalație, animația autoportretului lui Andreescu, face un demers invers. Ne plonjează în natura pictată. Ceea ce este fascinant, atrăgător, imersiv, da, în procesul acesta înregistrăm o grămadă de detalii tehnice; devenim penelul pictorului. El a creat pentru percepția noastră, evocând natura în percepție. Pictura sa da deja ochiului nostru indiciul de mișcare. În momentul în care pictura este făcută să se miște, cu indiciile de mișcare oferite percepției de tehnica electronică actuală, percepția spectatorului se schimbă și ea.
Dorinței noastre de evadare contemporane i se oferă o pădure imaginară contemporană – iată o reprezentare cât de poate de grăitoare pentru ce va să însemne regimul imaginilor în lumea noastră.
Mai multe detalii despre expozițiile de la Art Safari puteți citi aici: https://palindrom.eu/noul-sezon-art-safari-corespondente/
Și desigur pe site-ul oficial Art Safari: www.artsafari.ro