Agilitatea este un termen care se definește în mod tradițional ca performanță a corpului. În zilele noastre ea este reinventată ca o performanță a organizației.
În organizație agilitatea apare ca modalitate de reziliență, în sport ca mod de a face față schimbărilor impuse de teren.
Nu o vom defini în termeni de adaptare și nici chiar de reziliență, pentru că aceste concepte trăiesc din supoziția unei stări de homeostazie sau echilibru care ar trebui restabilită (pe același nivel sau pe altul) după ce a fost tulburată.
Dacă nu facem această presupoziție a unei homeostazii, putem concepe echilibrul ca un proces continuu.
Nu avem de-a face cu dualitatea schimbare-echilibru , ci cu transformarea continuă, un proces să zicem de undă al universului pe care străvechii chinezi l-au numit tao, iar Carl Gustav Jung îl descrie drept psihoid.
La nivel uman vedem agilitatea ca o capacitate de a naviga transformarea – personală, socială, fizică sau de altă natură.
Dacă am fi ambițioși și/sau trendy am numi-o experiență cuantică.
Dar în loc de ambiție este mereu de preferat practica. Așa încât vedem agilitatea ca rezultat al unei abilități care se antrenează prin două procedee simultan
1 de la psihic la fizic – corpul învață de la psihic
2 de la fizic la psihic – psihicul învață de la corp
Antrenamentul dublu, de la corp la psihic și de la psihic la corp, este menit să te vindece de meteahna importanței de sine, a greutății personale și fixismului.
Ce vizează această abilitate, la nivel uman?
Este agilitatea în interiorul psihoidului
Ține de fluxul transformărilor lumii și observatorului
Cui se adresează aceste antrenamente?
Evident tuturor celor care-și doresc agilitate – și de obicei ne dăm seama că ne dorim așa ceva atunci când la orizont ni se arată o schimbare pe care nu am intenționat-o (sau nu în totalitate).
Ne vom dori atunci să percepem schimbarea în toate aspectele ei și să ne poziționăm în raport cu ea.
Pentru a avea agilitate este necesar să percepem lumea în mișcare.
Dacă voi postula o astfel de natură mobilă, mișcătoare a lumii, poate că majoritatea îmi vor da dreptate. Dar dacă acest lucru nu-l vor simți cu corpul el va fi o literă moartă, ba chiar exact inversul a ceea ce se afirmă.
Ca atare agilitatea începe cu percepția schimbării.
Agilitatea
- Tradusă la nivelul corpului este fluiditate
- Tradusă la nivelul gândirii este gândire critică
- Tradusă la nivelul conștiinței este anticiparea
- Tradusă la nivelul acțiunii este aliniere
- Tradusă la nivelul sentimentului este adevărul momentului
Cartea transformărilor a fost deja scrisă, ceea ce ne rămâne nouă de făcut este să ținem partea transformărilor.
Pentru că facem parte totuși dintr-o cultură a cărții, acest fapt ne ușurează și ne conferă legitimitate.
De aici avantajul acestei practici față de explorările de oricare alt fel ale raportului mind body: nu mai trebuie inventat nimic, nu avem de descoperit practici novatoare ale corpului, deoarece acestea deja există – documentate de câteva sute de ani, cu istorie care poate să aibă de fapt mai multe mii de ani. Este vorba despre un corp de practici interne care cuprinde alchimie internă (neidan), qigong, taijiquan, bagua și wushu, un corp comun de practici care pot fi unificate de ideea de embodied changes – legăturile documentate între taiji, qi gong, bague și trigramele și hexagramele din yi jing.
Taijiquan este cartea transformărilor aplicată în mișcare.
Între psihic si fizic ne deplasăm pe o panglică îngustă de forma unei benzi Moebius până când realizăm că suntem noi înșine această panglică-potecă. Dacă ar fi să o numim i-am spune Dao – dar atunci nu ar mai fi adevăratul Dao. De aceea preocuparea noastră nu este numirea, ci practica.
Taiji quan/ ba gua este expresia practică, prin corp, a ceea ce cartea Yi Jing a pus pe hârtie.
Yi jing este primul tratat de cibernetIcă – sau cibernetica este o formă coagulată de știință a transformărilor
Jung spune că a văzut în Yi Jing ceea ce gnoza nu i-a putut revela – aceasta deoarece gnoza ipostaziază, pe când Yi Jing vede totul în mișcare și transformare
Antrenamentul va fi experiențial și nu performativ
Urmărim antrenarea agilității la
- Nivel fizic
- Nivel psihic
- Nivel spiritual
Nu se etapizează, nu se exclud, ci coexistă și se potențează reciproc
De aceea momentele de dialog socratic sunt urmate de momente de dialog intern prin angajarea directă a corpului.
Prin antrenarea agilității ne creștem receptivitatea și prezența activă la nivelul psihoidului.
Este ceea ce Jung vedea în practica Yi Jing, ceea ce el prospecta în ceea ce s-a numit alchimie internă, dar nu și-a pus problema să angajeze ca practică a corpului. (vezi articol taiji bagua yi jing)
Află mai multe despre yi jing aici: https://en.wikipedia.org/wiki/I_Ching
Despre antrenamente află aici: https://palindrom.eu/tai-psi-un-mod-de-a-reinvata-placerea-de-a-te-misca/



