Când Mădălina Pașol mi-a povestit despre intenția ei de a crea un festival dedicat în exclusivitate pianului am știut că va reuși pentru că forța ei de a realiza este aidoma forței cu care stăpânește nu numai pianul de concert, ci ritmul cardiac al unei săli întregi. Am scris despre acest moment aici: https://palindrom.eu/bucharest-international-piano-festival-regii-pianului/
Între 22 și 26 septembrie 2026 am avut și confirmarea. Prima ediție a Bucharest Piano Festival a adunat săli pline și arhipline de melomani într-un soi de maraton al pianului, după ce la Ateneu tocmai se stinseseră ecourile Concursului Internațional George Enescu.
Asta deoarece specificul festivalului a fost atent ales – el a fost dedicat acestei aristocrații a muzicienilor reprezentate de pianiștii concertiști, oameni-orchestră care cântă un instrumentul-orchestră, pianul. O seară, un singur pian pe scenă, un singur pianist în două ore, fără note, doar cu muzica și cu freamătul lui interior.
Cinci seri, cinci pianiști diferiți, cinci stiluri diferite, cinci individualități artistice bine conturate, fiecare cu propriile alegeri muzicale, care au cuprins piese de mare finețe și virtuozitate din repertoriul clasic – dar și contemporan. Cinci dialoguri profunde, de fapt, pentru că după un astfel de concert rămâi cu impresia că știi deja foarte multe despre ritmul interior al celui care a cântat – chiar dacă de fapt poți să știi cât se poate de puține despre viața sa. Ceea ce împărtășesc cu toții, programatic, este pasiunea și devoțiunea pentru arta pianistică.
Bucharest International Piano Festival pornește de la moștenirea lăsată de George Enescu, Florica Musicescu, Dinu Lipatti, Radu Lupu și Dan Grigore și își propune să aducă pianul în centrul vieții nuzicale bucureștene, prin recitaluri susținute de artişti români si internaționali.
Prima ediție a reunit așadar cinci artiști, cu parcursuri, școli şi personalități diferite. Fiecare artist a avut libertatea de a-și construi propriul recital, iar această diversitate este una dintre ideile care definesc festivalul.
Prima seara a aparținut chiar Mădălinei Pașol și magia s-a legat din nou în două ore ca tumultul a 7 tururi în jurul lumii – condensat într-o clipă. Sunt mulți pianiști care-mi plac, ba chiar mă entuziasmează. La ea e mai mult decât atât: intru într-un soi de rezonanță și în timp ce cântă am impresia vie și directă că ating clapele într-un fel misterios, aici și acum, și pianul îmi (co)răspunde (fără să mă îndreptățească la asta altceva decât niște fantezii din copilărie și un pian de jucărie!). Rezultă un soi de idee delirantă că pianul mi se adresează direct și continuu, ca o voce.
O auzeam cântând Liszt și mi-am amintit cum mi-a povestit mai de mult ce puternică revelație a avut atunci când maestrul ei i-a amintit că ea este de fapt, prin el și prin maestrul lui, discipolă pe filieră directă a lui Franz Liszt. Iar Franz Liszt era recunoscut prin efectul special pe care-l producea asupra asistenței – care a fost numit, pe măsura precizie epocii, lisztomanie. Cum ar fi: mania produsă de Liszt este mania pe care Liszt o produce. Incontestabil, dar atât. Ceea ce revine la a spune că singura certitudine pe care o avem este că Liszt producea un efect de neuitat.
În seara de 22 septembrie m-am gândit că poate avea o legătură cu asta faptul că pianul Mădălinei Pasol intră într-un dialog atât de viu cu mine și impresia mea durabilă este nu numai că vorbește, ci că mi se adresează direct și continuu.
Sau poate că e harul propriu care o însoțește peste tot și – de exemplu – o face să poată transforma piese pentru orchestre mari astfel încât să intre pe un singur pian, folosindu-i toate posibilitățile si rezonanțele. Concertul ei a început cu o uluitoare transpoziție proprie a Rapsodiei Române nr 1 de Enescu, o piesa densă și aparte – atrăgând atenția asupra unei dimensiuni abisale și stihiale mai puțin explorate atunci când este vorba despre Enescu și punând atât de bine în evidență unicitatea componistică a acestuia.
Mădălina Pasol este o pianistă română cu o bogată activitate concertistică în România şi pe scene internaționale, al cărei parcurs artistic este strâns legat de tradiția pianistică românească şi de şcoala germană de interpretare.
Provenită dintr-o familie de muzicieni, Mădălina Pasol a început studiul pianului la o vârstă foarte fragedă. La numai nouă ani a debutat la Ateneul Român alături de Orchestra de Cameră Sinfonietta, interpretând Concertul în fa minor de Johann Sebastian Bach. A absolvit Liceul de Muzică,,George Enescu” din Bucureşti, continuându- şi apoi studiile la Universitatea de Arte din Berlin, unde a lucrat cu profesorii Georg Sava şi Pascal Devoyon.
De-a lungul formării sale, a participat la cursuri de măiestrie susținute de personalități importante ale pianisticii şi a fost laureată și finalistă a unor importante concursuri internaționale, printre care Concursul Busoni din Italia, Concursul ARD de la München, Artur Schnabel şi Regina Elisabeta de la Bruxelles.
Activitatea sa concertistică include recitaluri solo, concerte cu orchestre, colaborări cu instituții culturale şi proiecte de muzică de cameră pe scenele din Europa și Asia.
În paralel cu activitatea interpretativă, Mădălina Pașol este implicată în proiecte dedicate educației muzicale şi promovării tinerilor artiști. Este inițiatoarea concursului de intepretare Valori Pianistice şi a salonului muzical Chopin&Champagne.
Au urmat serile dedicate lui Cătălin Șerban – expresiv, nuanțat, plin de sentiment – apoi magneticului David Kadouch și virtuozului Mihai Ritivoiu.
Cătălin Şerban este un pianist român cu o activitate internațională care reuneşte recitalul solo, muzica de cameră şi activitatea pedagogică. Interpretarea sa se remarcă prin profunzime expresivă, claritate muzicală, rafinament timbral şi o relație atent construită cu repertoriul romantic şi postromantic.
Născut la Bucureşti, şi-a început studiile la Colegiul Național de Muzică „George Enescu”, înainte de a-şi continua formarea la Universitatea de Arte din Berlin şi la Musikhochschule Lübeck, unde a studiat cu Martin Hughes, László Simon şi Konrad Elser. A beneficiat, de asemenea, de îndrumarea unor mari personalități precum Claude Frank, György Sebők, Pascal Devoyon şi Théodore Paraschivesco.
Cătălin Şerban a concertat în importante săli europene, printre care Konzerthaus Berlin, Berliner Philharmonie, Ateneul Român, Die Glocke Bremen şi Stadtcasino Basel. A fost invitat la festivaluri precum Beethovenfest Bonn, Brahms-Festival Lübeck şi Oberstdorfer Musiksommer.
Repertoriul său este concentrat în special asupra muzicii romantice şi moderne, iar discografia sa include proiecte dedicate lui Enescu, Schubert, Chopin şi Scriabin. Este fondatorul şi directorul artistic al proiectului de muzică de cameră Spielende Insel şi predă la Universitatea de Muzică din Lübeck şi la Hochschule für Musik Hanns Eisler Berlin.
˝Legătura cu publicul este foarte importantă. Dacă simți că reușești să creezi o punte, atunci este mult mai ușor, poți, ca pianist, să te transpui în muzică. M-aș bucura să primească din bucuria pe care o oferắ muzica și ca eu sắ reușesc să creez acea punte. Probabil recitalul pianistic are ceva transcendental și este unic în lumea muzicii.” spune Cătălin Șerban.
David Kadouch este unul dintre pianiştii francezi remarcați ai generației sale, cu o carieră internațională construită atât în jurul recitalului solo, cât şi al muzicii de cameră. Născut la Nisa, şi-a început studiile la Conservatorul din oraşul natal şi le-a continuat la Conservatorul Național Superior de Muzică din Paris, în clasa lui Jacques Rouvier. Ulterior, a studiat la Şcoala Superioară de Muzică Reina Sofía din Madrid cu Dmitri Bashkirov şi a aprofundat muzica de cameră cu Márta Gulyás şi Ralf Gothóni. Parcursul său artistic a început foarte devreme. La 13 ani, a fost invitat de Itzhak Perlman să cânte într-un concert la New York.
În anii următori, a obținut distincții la competiții internaționale importante, inclusiv Concursul Beethoven Telekom, Kissinger Klavierolymp şi Concursul de Pian de la Leeds. A fost desemnat,,Tânărul Artist al Anului” de Victoires de la Musique Classique şi de International Classical Music Awards. Kadouch este cunoscut pentru deschiderea sa către repertorii diverse, de la marile lucrări clasice şi romantice până la muzică mai rar interpretată şi creații contemporane. A concertat la Klavier-Festival Ruhr, Verbier Festival, Festival de La Roque-d’Anthéron, Festivalul de la Colmar, Sommets Musicaux de Gstaad şi La Folle Journée de Nantes.
Este, de asemenea, un apreciat muzician de cameră, colaborând cu artişti şi formații precum Quatuor Ébène, Modigliani Quartet, Edgar Moreau, Renaud Capuçon şi Gautier Capuçon.
O direcţie importantă a activității sale este redescoperirea și readucerea în atenție a compozitorilor mai puțin cunoscuți ai secolelor XIX și XX.
Mihai Ritivoiu este unul dintre pianiştii români ai generației sale cu o activitate concertistică internațională în continuă dezvoltare. A început studiul pianului la vârsta de şase ani, iar primul său succes competiţional a venit la numai şapte ani. A studiat la Universitatea Națională de Muzică din Bucureşti şi la Guildhall School of Music & Drama din Londra, unde a câştigat Beethoven Society of Europe Intercollegiate Piano Competition. Printre mentorii săi se numără Valentin Gheorghiu, Christopher Elton și Joan Havill.
Un moment important al carierei sale a fost participarea la Concursul Internațional „George Enescu” din 2011, unde, la vârsta de 21 de ani, a devenit unul dintre laureaţii principali şi a primit, între alte distincții, premiul pentru cea mai bună interpretare a unei sonate de George Enescu și premiul pentru cel mai bine clasat concurent român. A concertat în săli precum Barbican Centre, Wigmore Hall, Cadogan Hall, Konzerthaus Berlin, Ateneul Român şi Tokyo Metropolitan Theatre şi colaborat cu orchestre şi dirijori de prestigiu.
Activitatea sa include atât recitaluri şi concerte cu orchestra, cât și o bogată experienţă în muzica de cameră. A colaborat cu artişti precum Corina Belcea, Antoine Lederlin, Roland Pidoux şi Alexander Sitkovetsky şi a susținut, de asemenea, prime audiții ale unor lucrări contemporane, inclusiv ale compozitorului francez Stéphane Delplace.
Gala finală a Bucharest International Piano Festival a adus-o pe scena Ateneului pe celebra Khatia Buniatishvili – scenă unde deja stăteau spectatori (organizatorii au suplimentat biletele pe ultima sută de metri pentru că Ateneul era realmente neîncăpător). Pentru mine, a fost prima întâlnire în direct cu arta Khatiei.
Khatia a intrat, s-a așezat, a stat puțin și apoi s-a întâmplat ceva ce nu am mai simțit: pianul părea să cânte de la sine, pentru ea. Vedeam că ea atingea clapele, suav, dar senzația era că muzica vine de dincolo de ea și poate chiar de dincolo de pian. Se spune, am aflat, că interpretările ei sunt foarte personale – și acum cred că am înțeles de ce: mereu începe prin a-și asculta vocea sau muzica interioară (ceva mă face să cred că ascultă și vocea interioară și particulară a fiecărui pian pe care cântă). Abia apoi atinge clapele – cu o tehnică și gratie uluitoare.
Cu cât se poate adânci mai mult ca să se asculte mai profund, cu atât mai puternic este acest efect incredibil de pian care cântă singur – ca și cum ea ar evoca sau invoca muzica. Pe cei care ascultă îi atrage în acest spațiu intermediar magic, între ea și pian, unde fiecare își deschide poarta spre sine.
Iată ce am mai aflat despre Khatia chiar de pe site-ul https://www.khatiabuniatishvili.com/
Khatia Buniatishvili este fermă în ceea ce privește libertatea interpretărilor sale și își apără dreptul de a „reînsuși fiecare lucrare și de a o interpreta fără a respecta neapărat tradiția sau modelul impus de predecesorii săi”. Ființa umană se află în centrul artei sale, deoarece „ne putem dezvălui subtil emoțiile, rămânând în același timp perfect intim cu instrumentul nostru”. Emoția este forța sa călăuzitoare și motivatoare, iar ea este îndrăgostită de complexitate și paradoxuri, nu de complicații și opoziții.
Pianul, însă, nu i-a reprezentat niciodată o problemă Khatiei. A fost binecuvântată cu abilități impresionante, susținând primul ei concert la vârsta de șase ani. Pentru distracție, mama ei lăsa în fiecare zi o partitură nouă pe pianul ei, iar flămândă, brațele lungi, ca de caracatiță, ale Khatiei o devorau. Întrucât nu a trebuit niciodată să se lupte cu instrumentul ei, a considerat întotdeauna pianele din întreaga lume drept prieteni de la care trebuie să extragă ce e mai bun, respectând ciudățeniile caracterelor lor și prelevând farmecele personalităților lor; în același timp, nu a căutat niciodată să-i schimbe sau să-i transforme în martirii ei.
Franz Liszt este unul dintre eroii ei. El a fost cel cu care a vrut să se aventureze pentru prima dată în lumea discografiei. Liszt împinge constant limitele posibilului. El inovează și este generos, reunind stiluri populare și academice, profan și sacru, natură și poezie – el transcende tot ceea ce atinge.
Khatia Buniatishvili este una dintre cele mai carismatice și apreciate pianiste ale scenei internaționale contemporane. Născută la Batumi, în Georgia, a început studiul pianului la vârsta de trei ani şi a susținut primul concert cu Orchestra de Cameră din Tbilisi la numai șase ani. La zece ani concerta deja pe scene internaționale.
Şi-a început formarea la Tbilisi, cu Tengiz Amiredibi, şi şi-a continuat studiile la Viena, la Universität für Musik und darstellende Kunst, sub îndrumarea pianistului Oleg Maisenberg.
Debutul său american la Carnegie Hall, în 2008, a reprezentat un moment important în afirmarea carierei sale internaționale. De atunci, a concertat în cele mai importante săli ale lumii şi a fost invitată la festivaluri precum BBC Proms, Salzburger Festspiele, Verbier Festival, Festivalul de la La Roque-d’Anthéron, Menuhin Festival Gstaad şi Klavier-Festival Ruhr.
Khatia Buniatishvili colaborează cu orchestre şi dirijori de prim rang, iar activitatea sa discografică include albume dedicate lui Liszt, Chopin, Rahmaninov şi Schubert, precum şi proiecte personale precum Motherland, Kaleidoscope şi Labyrinth. Înregistrările sale au fost recompensate cu două premii ECHO Klassik. Arta sa este caracterizată de o puternică libertate expresivă, de o paletă sonoră amplă şi de o prezenţă scenică distinctă. Repertoriul său traversează perioade și stiluri, de la Bach şi Schubert până la Chopin, Liszt şi muzica secolului XX.
Ceea ce ne-a arătat în ultimele 5 zile această extraordinară inițiativă a Madalinei Pașol și prietenilor ei de a crea un festival al pianiștilor concertiști este tocmai frumusețea provocării pe care și-o asumă artistul care se afla singur cu pianul într-o arenă. Și varietatea modurilor în care artiștii pot gestiona asta. Avem privilegiul de a arunca o privire unică în intimitatea procesului artistic! Mulțumesc eroilor acestei prime ediții – pe rând: Madalina Pasol Catalin Șerban, David Kadouch, Mihai Ritivoiu și Khatia Buniatishvili. Mulțumesc organizatorilor și mai ales Mădălinei Pașol. Iar Festivalului International de Pian București îi doresc multe ediții frumoase înainte!
