Un nodul tiroidian descoperit la ecografie nu înseamnă automat cancer. Cei mai mulți noduli sunt benigni și necesită doar monitorizare, însă anumite caracteristici ecografice pot impune investigații suplimentare. Dr. Claudiu Țupea, medic primar endocrinologie, explică ce trebuie să știm despre nodulii tiroidieni, clasificarea TI-RADS și momentul în care este recomandată puncția.**
Nodulii tiroidieni sunt frecvent întâlniți în populația generală, iar incidența lor crește odată cu vârsta. După 40 de ani, o ecografie atent efectuată poate identifica noduli la 30-40% dintre persoane. În cele mai multe situații, aceștia sunt mici, benigni și nu necesită intervenție, ci doar supraveghere. Important este ca evaluarea să nu se rezume la dimensiunea nodulului, ci să țină cont de aspectul ecografic, structură, vascularizație și relația cu țesuturile din jur.
„Încerc de fiecare dată să urmez același tipar când evaluez ecografic un nodul tiroidian. În primul rând stabilesc localizarea și dimensiunile acestuia, apoi cât de bine este delimitat de țesutul tiroidian din jur, structura internă și vascularizația. Mă interesează și dacă există un efect de masă asupra structurilor vecine, precum traheea, vasele mari ale gâtului sau esofagul, precum și dacă nodulul se extinde în afara glandei tiroide”, explică medicul.
Dimensiunea este importantă, dar nu este singurul criteriu care trebuie luat în calcul. Un nodul poate fi mare și să aibă caracteristici care sugerează că este benign, în timp ce unul de dimensiuni mici poate prezenta elemente suspecte și poate necesita investigații suplimentare.
„Atât dimensiunea, cât și aspectul ecografic sunt importante și trebuie interpretate împreună. Putem avea un nodul foarte mare, dar cu o structură care sugerează cu certitudine că este benign. În schimb, putem descoperi un nodul mic, dar cu elemente clare de suspiciune, situație în care recomandarea poate fi puncția cu ac subțire. Dimensiunea rămâne însă importantă în evaluarea generală a cazului”, spune Dr. Claudiu Țupea.
Unul dintre instrumentele utilizate pentru evaluarea ecografică este clasificarea TI-RADS, care încadrează nodulii în categorii în funcție de caracteristicile lor și ajută la estimarea riscului de malignitate. Scorul nu reprezintă însă un diagnostic de cancer și trebuie interpretat în contextul clinic al pacientului.
„Scorul TI-RADS este un sistem folosit pentru a stabili, pe baza aspectului ecografic, cât de suspect pentru malignitate este un nodul tiroidian. Cu cât categoria este mai ridicată, cu atât riscul estimat este mai mare și, în funcție de dimensiunea nodulului și de recomandările existente, poate fi indicată puncția. Este important ca pacientul să înțeleagă că TI-RADS nu stabilește singur diagnosticul de cancer.”
O altă întrebare frecventă este dacă un nodul care crește între două ecografii înseamnă automat un risc mai mare de cancer. Potrivit medicului, răspunsul este nu. Și nodulii benigni pot crește în timp, uneori semnificativ, motiv pentru care evoluția lor trebuie analizată împreună cu celelalte caracteristici.
„Și nodulii benigni cresc, uneori până la dimensiuni impresionante. Mărirea unui nodul este importantă, dar nu înseamnă automat un risc mai mare de cancer. Considerăm semnificativă o creștere de minimum 20% în cel puțin două diametre, cu o creștere de cel puțin 2 milimetri. Chiar și atunci, însă, trebuie analizat ansamblul caracteristicilor ecografice.”
Faptul că analizele de sânge sunt normale nu exclude prezența unui nodul care necesită evaluare. TSH-ul și hormonii tiroidieni oferă informații despre funcția glandei, în timp ce ecografia arată structura acesteia.
„Valorile normale ale TSH și T4 liber ne spun că tiroida produce cantități adecvate de hormoni. Marea majoritate a nodulilor, benigni sau maligni, nu influențează capacitatea tiroidei de a fabrica hormoni. Ecografia ne oferă informații despre dimensiunile și structura tiroidei, iar analizele despre funcția ei. De aceea, cele două investigații se completează, nu se înlocuiesc.”
Atunci când aspectul ecografic și dimensiunea nodulului indică un risc suficient de mare, medicul poate recomanda puncția aspirativă cu ac fin. Procedura este minim invazivă și presupune recoltarea unor celule din nodul, care sunt ulterior analizate de medicul anatomopatolog.
„Uneori, aspectul ecografic este foarte sugestiv pentru malignitate, mai ales dacă există și ganglioni limfatici suspecți. De cele mai multe ori însă, vorbim despre o estimare a riscului. Atunci când acest risc este suficient de mare, recomandăm verificarea citologică prin puncție. Este o procedură minim invazivă, prin care se extrag celule din nodul pentru analiza anatomopatologică.”
Pentru pacient, mesajul esențial este că descoperirea unui nodul tiroidian nu trebuie privită automat ca un motiv de panică, dar nici ignorată. Monitorizarea trebuie stabilită în funcție de caracteristicile nodulului și de recomandarea medicului.
„Cea mai mare greșeală este ca pacientul să uite de nodul și să nu îl mai urmărească ani de zile. În același timp, nu încurajez verificarea excesivă a unor noduli mici, cu aspect benign și nemodificați de ani de zile. Important este să existe o monitorizare corectă și adaptată fiecărui caz.”
