The Magic of Funk face partea din seria concertelor „magice“ pe care Romanian Radio Big Band ni le propune de ceva vreme. Dincolo de exercițiul de stil, pentru noi, spectatorii, este o ocazie dea explora bogăția imensă a lumii jazzistice, practic de a descoperi cu uimite în câte feluri atât de diferite putem scrie același cuvânt: jazz.
Pentru dirijoarea Romanian Radio Big Band Simona Strungaru este un proiect ambițios prin care ne invită să trăim la fiecare concert o altă lume, o altă poveste.
Ne invită pe noi, spectatorii, dar și pe instrumentiștii Big Bandului, care în acest proces de transformări succesive, în jocul stilistic atrăgător propus devin mai implicați și mai “soliști“ în sensul de a-și asuma rolul în acest tip unic de colaborare care se naște într-un big band de jazz, unde un muzician trebuie să păstreze mereu optimul echilibru între improvizație, ascultarea celorlalți și respectarea liniei melodice comune și codificate prin note.
Când am pornit concursul pentru invitații pe pagina de facebook palindrom.eu m-am gândit la o întrebare simplă și jucăușă: ce este funky? Este o întrebare care mulți dintre noi suntem siguri că știm răspunsul, dar acest răspuns cu greu se poate formula în cuvinte – de aceea am admis răspunsuri sub formă de filmulețe sau chiar emoticoane.
Funky rimează pentru noi cu provocarea, creativitatea, umorul, culoarea ,vitalitatea, dansul, tot ce ne inspiră muzica funk! Deci, cu mic și cu mare, cu câștigător care a fost o câștigătoare, am pornit în explorarea concretă a ceea ce ne inspiră muzica funk, joi 4 aprilie la Sala Radio. Asta pentru că jazzul este despre aici și acum, el trăiește numai prin actualitatea lui.
Așadar, funky people, am ascultat Big Band-ul Radio acompaniat de doi invitați deosebiți: Berti Barbera (voce și percuții) și Adrian Ciuplea (chitară bas) – care ne-a suprins cu o incursiune fantastică în istoria muzicii pe strune de chitară bass. A glumit el că lumea își aduce amine că are de conversat numai atunci când începe un solo de bass, dar când a început să cânte Bach la chitasa lui bass, sala a amuțit de uimire și încântare.
Concertul dirijat de Simona Strungaru a avut însă mai mulți soliști: pe rând mai mulți membri ai Big Bandului Radio au pășit în fața scenei preluând rolul de solist: trompetiștii Sebastian Burneci și Silviu Groaza, saxofoniștii Diana Bouroșu, Eugen Mamot, Paolo Profeti și Cătălin Milea.
Pianistul George Natsis și chitaristul Liviu Negru nu au pășit, ci au rămas la locurile lor, dar au fost soliști minunați care au recoltat ropote de aplauze. Chitara și pofta de viață a lui Liviu Negru ne-au contaminat pe toți – și, cel puțin din palme și din tălpi, fiecare dintre noi a ținut ritmul.
Apoi chiar Berti Barbera ne-a învățat care este specificul ritmului de funk și lucrurile nu ni s-au mai părut la fel de simple, dar important a fost să triumfe muzica. Și a triumfat!
Am ascultat muzici pe care le recunoșteam, dar și muzici noi pentru urechile mele, minunat orchestrate, cu sunetul clar tipic deja Big Bandului Radio. Au fost piese reprezentative, consacrate de artiști precum James Brown, Tower of Power sau Stevie Wonder, Chicken, Tutu, Pick Up the Pieces sau Superstition.
„Pentru mine funk e o stare de conștiință care cuprinde mintea, corpul și sufletul, mă atrage și îmi provoacă o insațiabilă poftă de viață, de aceea vreau să-l ascult și să-l cânt de câte ori am ocazia“ spunea Berti Barbera înainte de concert. (https://palindrom.eu/the-magic-of-funk-la-sala-radio/)
Iar undeva în timpul concertului, poate aplaudând, poate ținând ritmul, mi-am amintit de ce mie mi s-a părut mereu funkul și familiar și ușor de înțeles, mereu colorat și mai ales mereu dansabil. Nu mi-a trecut prin minte până atunci să definesc acest concept multisenzorial, mai curând această senzație fizică care poartă numele generic de funk.
Pentru mine funk este scânteia din ochi, acolo unde se aprinde dorința și cheful de viață, pofta de a șoca, pofta de a dansa, pofta de a provoca, pofta de a simți viața din toate resursele sale. Acolo în sală însă, ținând ritmul, funkul mi-a apărut distinct ca un emițător de strălucire și fior.
Și tot atunci m-am lămurit și de ce acest lucru mi s-a părut de la sine înțeles că funkul e la fel de natural ca scăpărarea care te face să vibrezi. Un concept sexy ca jazzul însuși, căci jazzul înseamnă sexiness în sensul primar al unei trăiri a corpului pe care pulsiunea îl trezește, îl face să cânte. Exact din acest motiv jazzul afro-american a părut extrem de scandalos primelor urechi albe care l-au întâlnit – din fericire exact în aceeași măsură li s-a părut și extrem de atrăgător și… iată-ne aici!
Tot la rădăcinile jazzului trebuie deci să ne întoarcem și atunci când vrem să spunem ceva despre funk.
Așadar, dacă în engleza britanică funk are mai multe în comun cu un fior de spaimă de groază, de teroare, în slangul american unde muzica jazz se originează funk desemnează acel miros specific al unui club încins de muzică unde aerul se umezește de la sute de dansatori asudați. Funk mai înseamnă și furorul cu care un muzician pasional se năpustește asupra instrumentului său.
În muzică, funk a fost de la începuturile sale chiar din anii 1930 o linie muzicală ritmată, dansabilă, erotică.
Niciodată nu m-am gândit să formulez astfel lucrurile, dar mi-au fost evidente cam de când mă știu. Asta pentru că de când mă știu în casă aveam unul dintre acele radiouri istorice pe lămpi pe care le vedem acum în foaierul Sălii Radio, pe care scria Staßfurter Rundfunk. Funcționează și acum și are aproape 100 de ani.
La acest Rundfunk am ascultat primele muzici dansante care mi-au animat imaginația și au tocit încet, dar sigur, covoarele de pași mei mai degrabă haotici de dans.
Apoi, la ora de germană de la școală am învățat că Funk este atât scânteia cât și cuvântul care desemnează emisia – mai întâi s-a referit la radio, apoi și la televiziune.
Prin hazardul care în limbă niciodată nu e întâmplător, de aceea am știut dintotdeauna ce este funk. Funk e sclipirea din ochii ascultătorului, acel moment în care în el dansul se înfiripă- indiferent dacă apoi se va exprima sau nu coregrafic.
Mulțumesc deci muzicienilor care cu adevărat mi-au arătat pe 4 aprilie The Magic of Funk! Cu Big Bandul Radio ne întâlnim peste o săptămână, când vom avea o aventură cu accente latino! – afla detalii de aici: https://palindrom.eu/emiliano-sampaio-aduce-in-romania-new-sounds-of-brazil-intr-un-concert-inedit-cu-big-bandul-radio-romania/
