“Iată un muzician care nu recunoaște alte limite în afara celor ce țin de bunul gust și care are talentul de a convinge ascultătorii să-l urmeze oriunde” – așa scria pretigioasa publicație Gramophone despre Avi Avital, dar eu nu știam acest lucru când, entuziasmată, imediat ce s-a terminat concertul de la Sala Radio, am scris într-o suflare: ˝Ca un soi de fluieras din Hamelin, la preclasici la Suliko, Avi Avital a reusit sa ne atraga pe toti, aproape pe nesimtite, de la seninatatea, virtuozitatea si detasarea unei vieti scurte si pline de voiosie catre muzica sa cea mai aproape de suflet, unde maiestria, detasarea si viata cea scurta capătă conotații diferite, deoarece au crescute radacini adanci in fiinta nemuritoare a lumii˝.
Miercuri, 19 iunie 2024 stagiunea Orchestrei de Cameră Radio se încheia la Sala Radio în mod apoteotic: solistul Avi Avital în centrul orchestrei cântând lucrări de Vivaldi (Concertele în Re major și Do major), Bach (Concertul în re minor), Ceaikovski (Octombrie – Cântec de toamnă din Anotimpurile), Bartók (Dansuri populare româneşti), de Falla (Dans spaniol nr. 1 din opera La vida Breve) etc.
Concertul pentru mandolină în do major a fost compus de Antonio Vivaldi în anul 1725, contemporan fiind cu cele patru anotimpuri.
Concertul pentru mandolină în do major a devenit o lucrare centrală în repertoriul mandolinei, deoarece prezintă o scriere solo complet dezvoltată pentru instrument și echilibru orchestral subtil. Vivaldi a acordat o atenție deosebită echilibrului delicat dintre mandolină și orchestră. De fapt, chiar a scris în partitură că întreaga orchestră trebuie să se adapteze sonorității delicate și timbrului celest al solistului. Mișcarea lentă se bazează în întregime pe repertoriul de arpegii și tremolo tipice tehnicii mandolinei, în timp ce mișcările exterioare de încadrare permit vocii subțiri a mandolinei să „reiasă cu claritate, fără a fi nevoie să renunțe la strălucirea virtuozică”.
În total, Vivaldi a compus trei concerte pentru mandolină, probabil destinate interpretării la orfelinanul numit Ospedale della Pietà. Este posibil să fi scris special lucrările pentru Anna Maria, una dintre cele mai talentate eleve orfane de acolo. Anna Maria a fost o violonistă cu un talent excepțional, dar a fost cunoscută și pentru îndemânarea ei în interpretarea la mandolină.
Concertul în re minor a fost scris de Bach pentru clavecin și coarde și adaptat pentru mandolină
Prezența lui Avi Avital în mijlocul orchestrei este una dintre definitiile pure ale charismei. Văzîndu-l pe Avi Avital în acțiune, rămâne cu totul inutil să te mai întrebi ce este un leader, pentru că percepi acest lucru cu toate simțurile.
Și la fel de clar percepi ce înseamnă spiritul. Ce este un om de spirit, ce înseamnă prezență de spirit. Asta pentru că înregistrezi toate acestea într-un mod aproape subliminal în sensul în care nu ai timp să te gândești la ele, deoarece Avi te răpește în călătoria muzicală, exact ca odinioară faimosul Fluieraș din Hamelin.
După ce a subjugat o întreagă orchestră barocă, muzica lui Avi Avital a trecut în zonele mai sentimentale ale sufletului. Îți vine să crezi că exact acolo a vrut să te aducă, dar cu pregătirea preclasică menită să te așeze în postura cu adevărat muzicală. Sentimentul livrat de el nu este sentimentul devastator al unei inimi fără apărare, ci sentimentul cultivat al unui om care are alături cel mai redutabil aliat care a fost vreodată, anume muzica.
Bis-urile oferite cu generozitate de Avi Avital au condus sala în puncte sentimentale adânci, iar cînd a nceput să cânte Suliko, sala s-a aprins de zeci și zeci de telefoane care filmau, de parcă fiecare din cei de acolo ar fi vrut să ia cu ei un minut de vrajă sau o undă din acest inefabil.
Am venit la concert însoțită de o bună prietenă, despre care am intuit de la început că are nevoie de seninătate și armonie. Ileana este psiholog și în ultimul an a devenit din ce în ce mai pasionată de terapia prin artă. Iată ce a scris după finalul concertului pe instagram:
„Rostul muzicii este să ne mângâie de ruptura de natură, iar gradul slăbiciunii pentru ea indică distanța noastră de originar. Spiritul se vindeca de autonomie în creatia muzicală”. Emil Cioran în Cioran și muzica
Azi sunt 29 de ani de la dispariția lui Emil Cioran. Ieri a fost ultimul concert al acestei stagiuni la Sala Radio.
De ieri am o amintire compozita de la o consultație medicala de nota 10 peste care emotia muzicii a venit ca o revelatie despre viața. Așa, azi am căutat sensul vieții prin cuvintele lui Cioran și sunetele lui Vivaldi. Încă o dată îmi vine în minte gândul de anul trecut din spital: ” Cel mai sigur loc din lume este intr-o carte”. Eu zic azi că și cel mai frumos loc, de aceea sunt recunoscătoare celor care scriu și compun și celor care pot raspunde sau răspândi așa o vrajă.
Acum, în așteptarea zilei după o noapte cu lună ca în poveștile din „1001 de Nopți”, aștept Solstitiul de vară și vraja Vietii ce va să vină.
„Îndoiala contaminează totul, cu o excepție remarcabilă totuși: nu există muzică sceptică.” Emil Cioran
Mai multe detalii despre concert și solistul lui găsiți aici: https://palindrom.eu/pe-scena-salii-radio-avi-avital-primul-solist-la-mandolina-nominalizat-la-grammy/
