Drumurile vietii m-au adus la Aquahouse in ultimul weekend din lunga vară a lui 2023, numit de mine 104 august, de fapt ultimul weekend inainte de frigul adevarat si de iarna adevarata. Cu atat mai mult pretuiesc amintirea acestui loc de vis, unde plănuiesc să mă întorc – poate chiar iarna, deoarece și iarna are farmecul ei la Aquahouse.
Aflat în inima stațiunii Sfinții Constantin și Elena, lângă Varna, adică la numai 270 km de București, Aquahouse arată ca un hotel cochet de pe Riviera, dar are rezistența unei fortărețe.
De altfel, acest loc binecuvântat de pe litoralul bulgăresc care a căpătat numele sfinților Constantin și Elena nu a dus lipsă de-a lungul existenței sale de fortificații de toate felurile, mai întâi ale grecilor, apoi ale romanilor, pe urmă ale bulgarilor, dar și ale genovezilor și otomanilor.
După cum nu a dus lipsă nici de băi termale și nici de minuni de vindecare asociate băilor termale. Este atestat faptul că romanii au folosit izvoarele termale din Bulgaria încă din secolul 4 I.C.
Cum spuneam, cu rezistență de fortăreață, dar confort de cinci stele, Aquahouse, nou construit, în 2022, valorifică la maximum resursele locului: apele termale și minerale deosebite, cunoscute aici cam de când lumea și minunatul litoral străjuit de păduri de pini care creează un climat favorabil sănătății. Între bogățiile de bază ale stațiunii sunt cele șapte izvoare minerale cu adâncimi de la 1800 la 2050 m și o capacitate generală de 175 l/sec – temperatura apei minerale variază între 40°C și 60°C.
Mărturisesc că fac parte din acea categorie bizară de turiști care vin la mare în primul rând pentru mare și merg la munte pentru munte. Și cred că performanța unui hotel dintr-o stațiune care se hrănește din potențialul natural se măsoară în capacitatea lui de a te ajuta să savurezi mai bine natura înconjurătoare, oricând și oricum.
Ca atare, un hotel bun la mare este cel care îți permite să stai cât mai aproape de mare și să te bucuri de ea cât mai departe în iarnă. Iar la acest capitol poziția și arhitectura hotelului Aquahouse Ensana sunt pur și simplu ideale; ele permit ocupanților să savureze priveliștea și parfumul mării chiar din camere, de-a lungul anului. În plus, după ce te familiarizezi cu peisajul și mai ales după ce vizitezi simbolul stațiunii, care este mănăstirea Sfinții Constantin și Elena, observi cât de armonios corespunde arhitectura discretă și futuristă a hotelului ritmurilor și istoriei locului – practic unul dintre cele mai bune indicii fengshui.
Aici am stat într-adevăr în camera viselor mele marine: la ultimul etaj, pe colțul clădirii, camera avea o terasă enormă, o invitație pentru a face plajă sau sport. Ei bine, această terasă îmi permitea o perspectivă de aproape 360º – vedeam răsăritul, apusul și împrejurimile mângâiate de cele mai frumoase lumini.
Adormeam pe terasă, întinsă pe șezlong, cu marea in urechi, ca și cum aș fi fost direct pe plajă… însă în plină noapte rece de miez de noiembrie! Visez și acum la terasa asta și mă întreb cum ar fi să mă cuibăresc acolo în mijlocul unei furtuni de zăpadă. N-aș rata plimbările pe faleză în niciun anotimp, după cum n-aș rata nici explorările la restaurantele hotelului, unde totul e gustos și gătit cu grijă, câteodată chiar sub ochii tăi.
De pe minunata mea terasă vedeam bazinele termale care scoteau aburi în răcoarea dimineții de noiembrie, și iar le imaginez acum, tivite de zăpadă, și văd șo oamenii în halate ca zăpada scrutând marea înspumată și scăldându-se în apele calde…
Visez și cum să cobor la SPA și să las vântul șuierător de iarnă să-mi iasă prin pori în sauna aromată. Oare-aș mai putea fugi acum desculță pe malul mării, așa cum am făcut-o în miez de noiembrie? Dacă nu, cred că aș face gimnastică în bazin în fiecare zi, este până la urmă un mod mai eficient de a exersa.
Hotelul Aquahouse Ensana, care are nu mai puțin de 400 de camere – oferă o întreagă serie de proceduri și terapii medicale, spa & wellness, care au la bază apa termală vindecătoare.
De la 1 octombrie 2023 managementul a fost preluat de Ensana Hotels, principalul operator în domeniul hotelurilor de spa medical. Noua locație Ensana deține o colecție impresionantă de piscine interioare și exterioare, precum și o largă zonă termală, care include saune, băi cu aburi și alte facilități. Apa minerală termală are 46 de grade Celsius și este folosită cu succes în tratamente de prevenție și vindecare a bolilor cardiovasculare, endocrine, precum și în afecțiuni ale sistemelor nervos și musculo-scheletal. Proprietățile vindecătoare ale apei termale ajută totodată oaspeții să își îmbunătățească întreaga stare de sănătate, precum și sistemul imunitar. Din acest an, Hotelul Aquahouse Hotel & SPA din Sf Constantin și Elena, Bulgaria, se alătură destinațiilor de top Ensana. Bulgaria este acum parte a locațiilor premium marca Ensana din România, Cehia, Slovacia, Ungaria, Grecia (va opera din 2025/2026) și UK. Ensana a dezvoltat un concept inovator, integrativ, de sănătate, care are la bază resursele naturale locale și expertiza medicală asistată de metode de tratament modern. Grupul Ensana se dedică permanent îmbunătățirii stării de bine și de sănătate a oaspeților săi, oferind soluții de tratament adaptate fiecărui buget.
Ca urmare, pentru 2024 la Ensana Aquahouse din Sfinții Constantin și Elena se anunță o ofertă SPA cu totul excepțională. Iată care sunt programele SPA anunțate:
– Slăbit – începutul unei călătorii care va implica nutriție echilibrată, exercițiu fizic și obiceiuri de viață sănătoase
– Programe de sănătate personalizate – medicul recomandă fiecăruia abordarea potrivită pentru starea specifică de sănătate și durata sejurului
– Programe de relaxare și destresare
– Programe pentru frumusețe și sănătate în procesul de îmbătrânire – 1 tratament pe zi
– Program SPA intensiv și esențial – 4 tratamente pe ziTratamente medicale SPA:
– galvanoterapie – tratamente care folosesc curenți electrici de intensitate foarte redusă, cu efect de relaxare musculară, diminuare a durerii și regenerare a țesuturilor
– terapie cu ultrasunete (fonoforeză) – care induce un micromasaj al țesuturilor moi și sporește efectul gelurilor terapeutice folosite
– electrostimulare – stimularea prin curent electric a unor nervi specifici din sistemul nervos periferic – se obține îmbunătățirea troficității acestui nerv și ca urmare îmbunătățirea transmiterii influxului nervos
– terapie cu vacuum – îmbunătățește circulația limfatică și reduce acumularea de lichide la nivelul extremităților corpului
– diatermie – folosește curenți electrici de frecvență înaltă pentru a stimula încălzirea țesuturilor corpului. Stimulează circulația sangvină, alină durerile și îmbunătățește mobilitatea țesuturilor
– masaj subacval – masaj cu jet de apă, îmbunătățește circulația și relaxează
– aquagym – cel mai blând sisteme de gimnastică accesibil și persoanelor cu mobilitate redusă
– mezoterapie cu dioxid de carbon – terapie de întinerire care ajută la îndepărtarea cearcănelor, inflamațiilor și vergeturilor. Acționează prin inserarea dioxidului de carbon sub piele și stimulează producția de colagen
– magnetoterapie cu efect antiinflamator și de reducere a durerii
– împachetări cu nămol – indicat în caz de artrită, artroză și probleme ale sistemului neuronal periferic
– tratamente cu leșie de Marea Neagră – bogată în minerale și săruri, cu efect puternic anti-inflamator
Leșia de la Marea Neagră este produsul final al extracției sării. Se obține apa lacurilor sărate Pomorie și Burgas după evaporarea apei saline și cristalizarea sării. Leșia rămâne deasupra stratului de sare ca un lichid gros, uleios, cu o culoare galben-maronie și un miros slab de hidrogen sulfurat.
Proprietățile vindecătoare unice ale leșiei se datorează compoziției sale minerale și organice bogate. În ceea ce privește conținutul de substanțe biologic active, conține toate ingredientele apei de mare, dar într-o concentrație mult sporită. Compoziția sa este asemănătoare cu soluția de nămol, motiv pentru care are un efect similar nămolului curativ extras din aceste lacuri. Predomină conținutul de calciu, sodiu, magneziu, clor, brom, sulfați, hidrocarburi, multe oligoelemente, substanțe organice etc. Din acest motiv, este considerat a fi mai valoros și benefic decât sărurile de la Marea Moartă, dacă este necesară vreo analogie, și este, de asemenea, mai blând cu pielea, deoarece are o consistență plăcută, asemănătoare untului.
Leșia conține calciu, sodiu, magneziu, clor, brom, sulfați, hidrocarburi, multe oligoelemente, substanțe organice și altele. Cel mai important este conținutul în săruri de magneziu – clorură de magneziu și sulfat de magneziu. Magneziul este un element extrem de important pentru multe procese din corpul uman. Este necesar pentru producerea de energie în celule și accelerarea metabolismului, joacă un rol major în echilibrul sistemelor nervos și muscular, reduce durerile musculare și previne crampele, are un efect benefic asupra părului, pielii și unghiilor.
La Ensana Aquahouse SPA au fost create și câteva tratamente SPA signature, care nu se găsesc decât la Aquahouse și care sunt concepute special pentru răsfățul și frumusețea celor tineri
– Pine secret- scrub cu conuri de pin măcinate urmat de curățare, mască și masaj cu ulei de pin
– Aqua Secret:aceiași pași, dar aici ingredientul specific este reprezentat de algele marine
Apa folosită la Aquahouse SPA este hipertermală (46 ªC), mineralizată – 553 mg/l (conține carbonat de calciu și magneziu). Se folosește intern, cu efecte pozitive la nivel gastrointestinal, hepatobiliar, renal și metabolic. Folosită extern, are efecte benefice la nivel musculoscheletal, la nivelul sistemului nervos periferic, se recomandă ca adjuvant pentru tulburări ginecologice și dermatologice.
Da, poți petrece un sejur întreg numai în interiorul fortăreței SPA de la Aquahouse, dar dacă vremea îți permite, nu uita să faci niște plimbări împrejur – acesta este un ținut cu o înzestrare și o energie speciale, care nu se reduc nici la „frumusețe naturală“ și nici la „microclimat cu potențial sanogen“ nici la „resurse minerale și termale valoroase“ – deși, desigur, fiecare dintre cele menționate mai sus este cât se poate de adevărată. Locul are o mitologie aparte și vezi asta din felul în care te primește. Din mirosul pădurii de pin, din dantelăria golfurilor care oferă, fiecare, o altă privire către mare, din felul în care sunt croite plajele astfel încât să îngăduie amestecarea aerului sărat de mare cu aerul cu parfum de pin care vine din pădurea de la țărm. Vă las aici câteva imagini grătoare, apoi vă povestesc de grăuntele de nisip care ține toată stațiunea în spate.
Mănăstirea
Ascunsă în spatele hotelurilor fastuoase se află mănăstirea Sfinții Constantin și Elena, care a dat numele locului. Când intri pe poartă este imposibil să nu te frapeze cât de mică și ascunsă e de fapt biserica însăși, pe jumătate îngropată. Făcută să se apere. Au pus-o la încercare de-a lungul timpul pericole ce veneau atât dinspre mare cât și dinspre uscat.
Nimeni nu poate spune cu certitudine când a fost construită cu exactitate mănăstirea – se pare că în secolul al XVI-lea deja exista aici o frăție monahală. O legendă spune că mănăstirea a fost construită lângă niște izvoare tămăduitoare și acolo se înghesuiau, mai laolaltă sau mai pe rând, mărimile momentului, dar și oamenii simpli, și toți plecau de acolo oblojiți.
Altă legendă povestește despre cum un localnic a găsit o icoană a sfinților Constantin și Elena, adusă la țărm de pe vreo corabie naufragiată în imediata vecinătate a mănăstirii de astăzi. Icoana s-a dovedit mai târziu făcătoare de minuni și i-a inspirat pe credincioși să construiască un locaș de închinăciune în imediată apropiere de locul unde fusese găsită icoana. Mulțimi de credincioși și închinători au venit aici să se roage și să găsească iertare, ajutor și vindecare pentru bolile și suferințele lor.
Mânăstirea cea veche cu hramul Sfinților Constantin și Elena a fost distrusă în 1829, în timpul războiului ruso-turc, apoi imediat, în câțiva ani, a fost refăcută întocmai.
O vedem și azi, ținând în frâu năvala naturii și năvala culturii moderne a distracției, pe jumătate ascunsă în pământ și înconjurată de atâta liniște și bunăcuviință încât vrând-nevrând pleci de acolo tămăduit de păcatul harței și lăudăroșeniei.
Se spune că inițial mănăstirea nu deținea absolut nimic; era înconjurată de kilometri de păduri dese, seculare, care o apărau; și foarte puțini închinători au vizitat locul. Totuși, după ce doi hieromonahi au așezat-o, populația locală, crezând încă în puterea miraculoasă a icoanei și păstrându-și evlavia, încărcată cu entuziasm, prin propria muncă voluntară și donații, au transformat peisajul dintr-o sălbăticie împădurită deasă, impenetrabilă, într-un teren arabil fertil, care a fost ulterior donat mănăstirii. Aceasta din urmă s-a transformat într-un centru al vieții – clima sănătoasă, puterile curative ale apelor minerale și de izvor din apropiere, credința în protecția celor doi mari sfinți creștini s-au dovedit a fi un magnet puternic pentru mii de vizitatori de pretutindeni, care veneaiu mai ales pe 21 mai – de ziua sfinților Constantin și Elena. După Eliberarea de sub dominația otomană în 1878, mănăstirea și împrejurimile sale au devenit un loc preferat pentru vacanțele de vară, atât pentru cetățenii Varnei, cât și pentru vizitatori din toată țara.
În jurul mănăstirii stațiunea a început să crească începând cu zorii secolului XX. Primii turiști au venit încă din 1908, stațiunea fiind, de altfel, prima de acest fel de la Marea Neagră.
Vizitând acum mănăstirea, ai senzația clară și distinctă că bojdeuca din pietre semiîngropată ține în spate întreaga stațiune și întreaga pădure din spatele ei. Un secret de rezistență încăpățânată.
Și poate aici, în această rezistență încăpățânată și în acest sentiment foarte sănătos al măsurii în care să te pliezi, respectiv a măsurii în care să nu te pliezi timpului și învingătorilor timpurilor stă misterul și forța ținutului care azi se numește Varna – din care face parte și ceea ce azi se cheamă stațiunea Sfinții Constantin și Elena.
Iar ca să înțelegi asta merită să faci o incursiune și în Varna învecinată. Nu rata o vizită la Catedrala Ortodoxă, una la ruinele termelor romane – și o să le vezi încadrate atât de firesc și de organic cartierului de blocuri și vile încât o să ai senzația de Roma rediviva. Nu rata însă nici o vizită la Muzeul de Arheologie unde se află o comoară de aur fără seamăn în lume.
Când am ajuns la termele romane m-a frapat denumirea veche a orașului, scrijelită pe pietre: Odessos. De unde vine această denumire, cine i-a dat-o? Are vreo legătură cu Odesa de peste mare?
Varna
Orașul a fost înființat ca o colonie comercială în 570 î.Hr. sub numele de Odessos (care înseamnă literal „oraș pe apă“) de către colonizatorii greci navigatori din orașul Milet din Asia Mică, pe locul unei așezări tracice anterioare. În anul 15 d.Hr., provincia Moesia a fost anexată la Imperiul Roman – grecii au înființat un alt oraș cu același nume pe celălalt țărm al mării – este Odesa de azi.
În secolele II și III, romanii au fortificat orașul, au construit un sistem de alimentare cu apă, multe temple și clădiri publice – Băile Termale, astăzi muzeu. După dezintegrarea Imperiului Roman în 395 d.Hr., orașul a devenit un port important al Imperiului Roman de Răsărit (Bizanțul) și a fost convertit la creștinism.
Orașul a fost distrus de mai multe ori: de huni (în al V-lea d.Hr.), de avari și slavi (în al VI-lea d.Hr.).
Slavii au dat numele actual al orașului – Varna. A fost menționat pentru prima dată când hanul Asparuh a fondat primul țarat bulgar în 681.
În timpul secolelor al XIII-lea și al XIV-lea, Varna se transformase într-un oraș-port comercial înfloritor, frecventat de genovezi și mai târziu și de nave comerciale venețiene și ragusane.
În 1393 Varna a fost capturată de trupele otomane. Rușii au preluat temporar orașul în 1773 și din nou în 1828, restituindu-l otomanilor în 1830. Orașul a fost eliberat în cele din urmă la 27 iulie 1878 după războiul ruso-turc din 1877-1878 și a crescut rapid.
În toamna anului 1972, în timp ce punea un cablu electric subteran în zona industrială de vest a Varnei, operatorul de excavator Raycho Marinov a dat peste mai multe obiecte metalice și unelte din silex, care păreau foarte vechi. El a adunat descoperirile și le-a predat muzeului din orașul Dalgopol. Autoritățile locale din Varna au fost informate despre descoperire, iar la sfârșitul lunii octombrie artefactele au fost colectate de către asociații Muzeului Varna. Arheologii au stabilit că ele provin dintr-o necropolă calcolitică (eneolitică) de lângă Varna – mileniul V – IV î.Hr. cu 294 morminte. Ulterior aici s-a descoperit un adevărat tezaur: numai obiectele de aur depășesc 3 000 și cântăresc în total peste 6 kg, 23,5 carate – este considerată cea mai veche comoară de aur din lume, fiind cu sute de ani mai veche decât orice altceva comparabil în altă parte.
Necropola este un cimitir al locuitorilor din centrul socio-economic al comunității foarte dezvoltate care au locuit coasta de nord-vest a Mării Negre în perioada 4600-4350 î.Hr. Cu varietatea practicilor funerare și numărul uriaș de descoperiri de diferite materiale, necropola Calcolitică din Varna este, fără îndoială, cel mai remarcabil și semnificativ monument al preistoriei nu numai în Balcani și Europa, ci și în întreaga lume. Ea ilustrează primele etape ale apariției unei societăți cu o organizare ierarhică complexă și structuri de putere stabilite. Pentru membrii săi, cele mai vechi articole din aur prelucrate aveau un sens sacru-simbolic și marcau statutul social al proprietarilor lor. Se consideră că acesta este „cel mai vechi aur al omenirii”.
Unele morminte din necropolă nu conțin un schelet, iar aceste morminte simbolice (goale) sunt cele mai bogate în artefacte din aur. Mormântul 43 conținea mai mult aur decât s-a găsit în tot restul lumii pentru acea epocă. A fost identificat inițial ca mormântul unui prinț, dar acum se crede că este cel al unui fierar. Trei morminte simbolice conțineau măști de lut nears.
Descoperirile au arătat că această cultura Varna a avut relații comerciale cu țări îndepărtate (posibil inclusiv Volga inferioară și Ciclade), poate exportând produse metalice și sare din mina de sare gemă Provadiya – Solnitsata. Minereul de cupru folosit în artefacte provine dintr-o mină Sredna Gora de lângă Stara Zagora, iar scoicile de Spondylus mediteraneene găsite în morminte ar fi putut servi drept monedă primitivă.
Cultura avea credințe religioase sofisticate despre viața de apoi și dezvoltase diferențe de statut ierarhic. Situl oferă cele mai vechi dovezi de înmormântare cunoscute ale unui bărbat de elită. (Marija Gimbutas susține că sfârșitul mileniului al V-lea î.Hr. este momentul în care a început dezvoltarea dominației masculine în Europa, iar aceasta este prima dovadă a unui bărbat cuceritor care și-a impus dominația în această cultură, pe aceste teritorii.) Bărbatul cu statut înalt, îngropat în mormântul care a primit acum numărul 43, împreună cu cea mai remarcabilă cantitate de aur, ținea un buzdugan de război și purta o teacă de aur pentru penis. sau probabil un vârf de centură din aur.. Se consideră că a trăit între 4678 – 4371 î.Hr. în timpul neoliticului târziu.
Potrivit lui Gimbutas, „Discontinuitatea culturilor Varna, Karanovo, Vinča și Lengyel în principalele lor teritorii și deplasările pe scară largă a populației către nord și nord-vest sunt dovada indirectă a unei catastrofe de asemenea proporții care nu poate fi explicată prin posibile. schimbările climatice, epuizarea pământului sau epidemiile (pentru care nu există dovezi în a doua jumătate a mileniului al V-lea î.Hr.) Dovada directă a incursiunii războinicilor călăreți se găsește, nu numai în înmormântările individuale ale masculilor sub tumule, dar în apariția unui întreg complex de trăsături culturale Kurgan”
Ce aflăm deci din această incursiune în istorie și în profunzimea pe care o indică mereu aurul? În primul rând că aici a fost o placă turnantă, un loc de atracție pentru învingători și un loc de odihnă, un spațiu de unde lumea prinde a se schimba încet, dar sigur. Iată de ce, odată ajuns aici, îți dorești să revii și să faci, simbolic, parte din această istorie.
Cu acestea în minte, privesc mereu înapoi cu bucurie la fotografiile de vis din Sfinții Constantin și Elena și de la Aquahouse Enssana Hotel… și privesc înainte cu și mai mare bucurie, spre momentul în caremă voi întoarce. Vouă, un vesel #vaurma!
