Cine-ar fi zis că o experiență fusion jazz rock la Sala Radio ne va pune în legătură directă cu geometriile multidimensionale & noneuclidiene? Ei bine, așa s-a întâmplat la concertul de joi 8 februarie cu Romanian Radio Big Band și Platonic Band!
Vă promiteam mai de mult că o să vă scriu despre acest concert care se anunța memorabil: pe 8 februarie 2024 pe scena Sălii Radio urma să aibă loc o întâlnire muzicală „explozivă” în premieră: Big Band-ul Radio (dirijat de Simona Strungaru) urma să cânte alături de o redutabilă formație de fusion-rock, Platonic Band.
Știam că avem promisă perfecțiunea, pentru că platonismul m-a dus imediat cu gândul la corpurile geometrice perfecte pe care le pomenește și le consacră Platon (dar care avem motive să credem că îl precedă cu mult). Titlul de Geometria Creației practic promitea deci perfecțiunea și eram sigură că asta vom primi. Dar ce formă are perfecțiunea sunetului? Spre deosebire de formele geometrice, formele sunetului nu sunt vizibile, iar tot ce e sunet este prin definiție mai volatil.
Forma nu am văzut-o, dar am întrezărit structura atunci când am avut privilegiul de a asista la repetiția de scenă din pre-ziua concertului, când am venit la Radio să stau de vorbă cu Simona Strungaru, dirijoarea Big Bandului Radio România (citiți interviul pe larg în curând!)
Atunci i-am cunoscut și pe câțiva din membrii Radio Romania Big Band dar și pe membrii Platonic Band: Nicu Patoi, chitaristul și compozitorul, apoi bateristul Răzvan „Lapi” Lupu, a cărui experiență adună tot ce a dat rock-ul mai bun în ultimii 35 de ani, basistul Adrian Ciuplea, maestrul frecvențelor joase, trecut prin școala clasică și pe vocalistul și percuționistul Berti Barbera, un colaborator constant al Big Band-lui Radio în ultimii 20 de ani.
Când am ieșit pe scenă am văzut cum spațiul era împărțit în trei secțiuni. În dreapta era secțiunea ritmică (unde domneau Lapi și basistul Adrian Ciuplea, care-și ținea aproape și violoncelul). Apoi, separați cu un soi de glasvand care mi-a amintit de pandemie, erau plasați în mijloc membrii Big Bandului – suflători și alămuri. De partea cealaltă, în stânga, dincolo de al doilea glasvand, secția armonică (sau aritmică – așa cum a glumit Berti Barbera în concert) cu Nicu Patoi și chitarele sale fermecate și Berti Barbera însuși.
Din ce mi-a povestit Simona, mi s-a părut că aluzia la pandemie chiar rimează. În 2020, în plină pandemie, Platonic Band împreună București Jazz Orchestra înregistrau o primă piesă, Crossroads, în orchestrația realizată de Simona Strungaru și Sebastian Burneci ! Un video cu split screen, cum se făcea pe atunci, care s-a bucurat de succes. Dar visul cel mare al muzicienilor a fost să îl cânte împreună pe aceeași scenă, în fața publicului care să trăiască muzica în direct. Acum avea să se întâmple și toată lumea era emoționată în aceeași măsură în care era concentrată.
Iar când au început să cânte, ei bine, atunci am avut certitudinea că suntem în prezența unui moment fabulos. Un sunet trepidant, puternic (numai ce-mi povestise Simona că, în materie de putere, Big Bandul se apropie foarte mult de orchestra simfonică tocmai grație suflătorilor și alămurilor care erau acum în fața mea!). Un sunet variat și un ritm inedit. Fabulos. acesta a fost cuvântul cu care am rămas în minte, în timp ce, odată cu succesiunea pieselor, se contura din ce în ce mai clar rolul și rostul fiecărui pas din acest aranjament: Big Bandul și orchestrațiile complexe imaginate de Simona Strungaru și Sebastian Burneci erau menite să adauge dimensiuni peste dimensiuni, multidimensiuni, perfecțiunii geometrice a rockului Platonic Band.
„Cea mai mare provocare a acestui concert este faptul că piesele – majoritatea compuse de Nicu Patoi – sunt diferite între ele și ceea ce aș vrea în primul rând este să le subliniem unicitatea“ mi-a spus Simona.
Eram sigură că o va face, mi-am anunțat prietenii că a doua zi va fi fabulos – dar numai când a început concertul am realizat cât de fabulos era de fapt. Am văzut muzica născându-se de atâtea ori, triumfând, impresionându-i inclusiv pe cei care o cântau, fără granițe stilistice, numai dintr-o naturală preocupare pentru perfecțiune. Da, piesele erau diferite, da, le-am văzut și le-am apreciat unicitatea, am apreciat și momentele vocale și poezia violoncelului și nebunia ritmului și creativitatea compozițiilor. Din nou impresionantă și convingătoare, prin feeling și virtuozitate, prin adevăr intern și nebunie a trăirilor, piesa scrisă de trompetistul Sebastian Burneci despre lockdowm: Behind Social Bars. A devenit pentru noi în acele momente perfect audibil acest cocteil de sentimente pe care le-am trăit atunci, în vremea solitudinii fără frontiere!
Am văzut cu adevărat dimensiunile multiple adăugate de Big Band soundului puternic rock și pe alocuri heavy metal al Platonicilor. Amplificând ideea, dar nu înmulțind sunetele, ci reflectând mereu armonia și oferind câtorva dintre valoroșii instrumentiști ai Big Bandului ocazia unor solouri strălucitoare – acestea sunt calități care au devenit în ultima vreme intrinseci Big Bandului Radio.
Se zice că geometria euclidiană s-a mărginit la tridimensional pentru că dincolo de perfecțiunea formelor regulate platoniciene se credea că nu avem cum trece. Ei bine, soundul pe care noi îl ascultam acolo în sală a găsit calea noneuclidiană și a explodat în multiple dimensiuni ale perfecțiunii.
Așa cum Berti Barbera avea aplauzometrul său prin care aprecia dacă o piesă sau alta sunt de inclus în noul album, la fel și eu am propriul instrument de măsură a impactului unui concert: cât de mult și cât de departe mă însoțește vibrația respectivei muzici. Ei bine, vibrația de joi încă o aud azi, sâmbătă (când deja găsim pe you tube o primă piesă înregistrată din concert: Funky Monkey Tail: https://www.youtube.com/watch?v=VpU94e_TPJY). Aș zice că merită inclusă în albumul de aur al Big Bandului Radio!
#vaurma pe 22 februarie un alt eveniment care se anunță electrizant: Romanian Radio Big Band și Tony Lakatos. Dirijoare, aceeași fabuloasă și elegantă Simona Strungaru!
